Înainte de toate, sunt scârbit! Ma încearcă o silă discretă de o vreme încoace, dar acum ea s-a cuibărit adânc în cortex și nu văd să mai iasă de acolo prea ușor. Mi-e silă de unii, mi-e silă de alții și aproape că nu mai văd cum și-ar mai putea reveni vreodată țara asta. De-o parte sunt politicienii, care îți fac greață când știi cât ne-au mințit. Apoi afaceriștii, vopsiți în capitaliști bonomi, dar care au supt din bugetul statului, mai cu patos decât au făcut-o în copilărie, la sânul propriilor mame. Pe lista i-aș pune și pe occidentalii care ne țin de 25 de ani lecții de democrație și moralitate, în timp ce în țările lor de origine e haos. În fine, mai nou pe listă a intrat puțin și statul de drept, care face ca lupta anticorupție să pară uneori o mangleală, menită să facă jocurile unora sau altora.
Cu riscul de a supăra pe cineva, de câteva luni de zile am devenit fanul unor personaje care îmi erau profund antipatice: Neculai Onțanu – un securist bătrân care dădea lecții de democrație, Olguța Vasilescu – o ilustră anonimă, dovadă vie cât de reală poate fi vorba duh cu scroafa urcată în copac, Ludovic Orban – un trubadur care și-a ratat cariera, reprofilat în politician, Liviu Dragnea – un provincial modest care trăia cu impresia că poate conduce România. Și lista poate continua. Desigur, mulți ca cei enumerați trebuiau să înfunde pușcăria, iar statul de drept, al cărui fan înfocat am fost, părea singurul capabil să facă dreptate. Mai ales că lucra serios în sensul ăsta. Dar modul în care o face de ceva vreme, te face să te întrebi dacă nu cumva suntem martorii unei piese regizate, pentru niște fraieri care pot să înghită orice.
De la Revoluție încoace, campaniile electorale s-au ținut cu bani negri. A convenit tuturor. Cât de naiv trebuia să fie un om de afaceri, să doneze pe față bani la stânga, riscând să câștige dreapta?! Sau invers! Ce urma era simplu: aleșii nou veniți la putere îl puneau pe butuci în doi timpi și trei mișcări, folosind exact instituțiile statului conduse de ei. Cui să reclami abuzurile? Statul de drept părea autist și nu apăra pe nimeni, până acum câțiva ani. Când, brusc, a început să dea cu barda în toată lumea. Și uite asa, fără un Moment Zero, fără o lege electorală clară și realistă, fără o normativă a lobby-ului, toți s-au trezit buimaci.
Revenind la lista de mai sus, vorbim de politicieni probabil coruți, dar care sunt trași pe dreapta, exact atunci când cineva are interesul. Este prima campanie electorală în care candidații cad ca popicele și nimeni nu mai dorește o funcție aleasă. Sau când șefii de partide primesc calități în dosare, taman în momente cruciale: când se fac majorități, când se votează guverne, când poporul are nevoie de circ. Iar pentru cineva atent la toate astea, fiecare dintre cei agățați acum pare o victimă sacrificată simbolic. Ori, exact acest lucru cred că ar fi trebuit să se evite în campania anti-corupție!
Ca și consultant pro-bono, aș vrea să dau un sfat politicienilor, afaceriștilor, mogulilor sau combinatorilor: Fugiți de rupeți pământul! Dacă ați făcut măcar un sfert din banii negri de care se vorbește că i-ați fi făcut, atunci rupeți rândurile. România trebuie să fie condusă de tehnocrați, independenți, școliți în UE și filo-americani, finanțați din afară și fără stăpâni mioritici. Dacă proiectul cu ei dă greș, atunci poporul probabil vă va chema înapoi. Deși munca de jos sau inregimentatul în multinaționale incoruptibile și holdinguri care își exportă anual profiturile, s-ar putea să fie pe placul românilor. Care vor uita că ați condus țara pe perioada tranziției spre globalizare și capitalizare. Iar pe final, tuturor susținătorilor sau contestatarilor statului de drept, le dedic o melodie cântată de un adevărat român: Florian Pittis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu