Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, mâna dreaptă a liderului PSD, Liviu Dragnea, a plecat nemulţumit de la şedinţa Comitetului Executiv Naţional, desfăşurată vineri, de urgenţă, la sediul central al PSD. El a părăsit sediul partidului, în momentul în care Liviu Dragnea anunţa presa că nu renunţă la funcţia de preşedinte al PSD pentru că are susţinerea tuturor organizaţiilor.
Întrebat de jurnalişti dacă va demisiona din partid, Valeriu Zgonea a spus că se va gândi până luni la acest subiect.
Valeriu Zgonea: „Am fost lăcătuș-mecanic, nu mi-e rușine s-o spun, dar un lăcătuș-mecanic rocker, nu manelist“
Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, fost lăcătuș-mecanic și rocker în tinerețe, a făcut ce-a făcut și a îmbinat mai vechile lui plăceri cu concertul The Wall. L-a pus pe Roger Waters să ia la ciocane gardul din jurul clădirii unde lucrează acum cel mai tare lăcătuș-mecanic al țării. Frumos era să-l ducă pe Waters și până la atelierul de odinioară din zona Corabia-Potelu, că aveau și acolo ce lua la ciocane.
Reporter: E bună și politica asta la ceva. Dacă nu erați președintele Camerei Deputaților nu mai dădeați mâna cu Roger Waters…
Valeriu Zgonea: Nu, cu siguranță nu, în măsura în care nu aș fi avut o întâlnire la care să fie prezentă și presa. Poate dădeam mâna cu el dacă aveam bilet în zona Diamonds sau, după cum îl știu eu pe Waters, mai aveam ocazia să mă întâlnesc cu el dacă eram militar și luptam în Afganistan sau Iraq și eram rănit la datorie. A făcut astfel de întâlniri cu militari răniți.
Rep.: Deci varianta cu Camera Deputaților e cea mai safe.
V.Z.: Da, este cea mai safe, am avut un privilegiu. Îmi doream să-l văd în concert, nici nu mă gândeam că voi avea ocazia să dau mâna cu el, de pe vremea lui Ceaușescu.
Rep.: Se aude mai bine Pink Floyd în concert, chiar dacă Roger Waters a îmbătrânit, decât pe magnetofon? Că bănuiesc că la magnetofon ascultați în comunism.
V.Z.: Casetele video erau de bază. Eu am avut noroc că, făcând la un liceu foarte bun în Craiova, cu doi ani mai mare decât mine era o generație foarte îndrăgostită de acest gen de muzică: Queen, Genesis, Pink Floyd. Și am avut de la acești colegi mai mari casete video cu toate concertele acestor trupe mari.
Valeriu Zgonea: Nu, cu siguranță nu, în măsura în care nu aș fi avut o întâlnire la care să fie prezentă și presa. Poate dădeam mâna cu el dacă aveam bilet în zona Diamonds sau, după cum îl știu eu pe Waters, mai aveam ocazia să mă întâlnesc cu el dacă eram militar și luptam în Afganistan sau Iraq și eram rănit la datorie. A făcut astfel de întâlniri cu militari răniți.
Rep.: Deci varianta cu Camera Deputaților e cea mai safe.
V.Z.: Da, este cea mai safe, am avut un privilegiu. Îmi doream să-l văd în concert, nici nu mă gândeam că voi avea ocazia să dau mâna cu el, de pe vremea lui Ceaușescu.
Rep.: Se aude mai bine Pink Floyd în concert, chiar dacă Roger Waters a îmbătrânit, decât pe magnetofon? Că bănuiesc că la magnetofon ascultați în comunism.
V.Z.: Casetele video erau de bază. Eu am avut noroc că, făcând la un liceu foarte bun în Craiova, cu doi ani mai mare decât mine era o generație foarte îndrăgostită de acest gen de muzică: Queen, Genesis, Pink Floyd. Și am avut de la acești colegi mai mari casete video cu toate concertele acestor trupe mari.
„A fost un gest simbolic. N-o să putem distruge tot gardul“
Rep.: Dintre colegii aceia mai mari o fi avut vreunul ocazia să dea mâna cu Waters?
V.Z.: Da, Angel Tâlvăr, șeful Comisiei de Învățământ, l-am luat cu mine la întâlnirea cu Roger Waters, de la zidul Parlamentului, și au dat mâna.
Rep.: I-ați întors gestul: el v-a dat casete video în adolescență, dumneavoastră i-ați dat acum mâna lui Waters…
V.Z. (râde): Da, i-am răsplătit generozitatea. Eu zic că a meritat, a fost avantajos.
Rep.: Dar a cui a fost ideea să faceți poze la zidul care înconjoară Palatul Parlamentului?
V.Z.: Eu am luat legătura cu managerul său, care a fost de acord. Am luat legătura și cu compania care a organizat evenimentul în România, Laura Coroianu a fost foarte încântată de idee. Iar Roger Waters a fost la rândul lui de acord cu simbolistica gestului de a da cu ciocanul în acest zid construit în jurul unei clădiri imense de către un dictator.
Rep.: Acum chiar va trebui să dărâmați gardul ăsta care înconjoară Parlamentul, că i-ați promis lui Waters. Vine omul din nou prin București cu treabă și dacă-l vede tot în picioare vă dă cu chitara în cap.
V.Z.: A fost un gest simbolic. N-o să putem distruge tot gardul, din cauză că o parte din el face parte din structura de rezistență a clădirii. Dar promit că vom dărâma ce se poate din el, astfel încât lumea să poată să se plimbe în voie în jurul Parlamentului. Gardul acesta mare, în jurul unei clădiri imense, dă sentimentul că ar fi o zonă tabu, interzisă, protejată la maxim. Creează o frustrare aiurea. Am organizat un concurs de proiecte, ca să alegem cea mai bună idee de cum am putea amenaja în jurul Parlamentului o zonă verde, pe care cetățenii să o viziteze cu plăcere. Am creat un juriu format din profesioniști, artiști plastici, arhitecți, care va alege trei idei din cele propuse, pe care le vom și premia.
V.Z.: Da, Angel Tâlvăr, șeful Comisiei de Învățământ, l-am luat cu mine la întâlnirea cu Roger Waters, de la zidul Parlamentului, și au dat mâna.
Rep.: I-ați întors gestul: el v-a dat casete video în adolescență, dumneavoastră i-ați dat acum mâna lui Waters…
V.Z. (râde): Da, i-am răsplătit generozitatea. Eu zic că a meritat, a fost avantajos.
Rep.: Dar a cui a fost ideea să faceți poze la zidul care înconjoară Palatul Parlamentului?
V.Z.: Eu am luat legătura cu managerul său, care a fost de acord. Am luat legătura și cu compania care a organizat evenimentul în România, Laura Coroianu a fost foarte încântată de idee. Iar Roger Waters a fost la rândul lui de acord cu simbolistica gestului de a da cu ciocanul în acest zid construit în jurul unei clădiri imense de către un dictator.
Rep.: Acum chiar va trebui să dărâmați gardul ăsta care înconjoară Parlamentul, că i-ați promis lui Waters. Vine omul din nou prin București cu treabă și dacă-l vede tot în picioare vă dă cu chitara în cap.
V.Z.: A fost un gest simbolic. N-o să putem distruge tot gardul, din cauză că o parte din el face parte din structura de rezistență a clădirii. Dar promit că vom dărâma ce se poate din el, astfel încât lumea să poată să se plimbe în voie în jurul Parlamentului. Gardul acesta mare, în jurul unei clădiri imense, dă sentimentul că ar fi o zonă tabu, interzisă, protejată la maxim. Creează o frustrare aiurea. Am organizat un concurs de proiecte, ca să alegem cea mai bună idee de cum am putea amenaja în jurul Parlamentului o zonă verde, pe care cetățenii să o viziteze cu plăcere. Am creat un juriu format din profesioniști, artiști plastici, arhitecți, care va alege trei idei din cele propuse, pe care le vom și premia.
„Clădirea Parlamentului nu are nici cadastru, nici intabulare“
Rep.: A, va fi iar un aranjament cum se fac în România mereu, dacă e vorba și de bani…
V.Z.: Nu, mi se pare că din juriu face parte și un ziarist, ca să evităm speculațiile. Premiile nu sunt mari, în jur de 20.000 de lei, din bugetul Camerei Deputaților.
Rep.: Cât va dura, cu tot cu perioada de proiecte, dărâmarea gardului Parlamentului?
V.Z.: Eu am niște bani acum la Centrul Internațional de Conferințe, dar mai așteptăm și de la companiile mari românești, de la sponsori.
Rep.: A, deci e o chestiune de bani, nu de aprobări, de muncă de șantier…
V.Z.: Este o chestiune de bani, dar și de aprobări.
Rep.: Haideți domnule Zgonea, cine are curaj să nu-i dea aprobare președintelui Camerei Deputaților? Sau, mai rău, să nu-i dea aprobare lui Roger Waters, că el a dat primul cu ciocanul în gardul ăsta…
V.Z.: Trebuie mai întâi să-i facem cadastru și să intabulăm clădirea Parlamentului. Abia apoi putem pune problema să-i dărâmăm gardul.
Rep.: Cum naiba, cea mai mare clădire din țară, în care funcționează cea mai importantă instituție a țării, unde se dau legile, nu are cadastru și nu e intabulată? Practic, nici nu poate fi vândută, la o adică.
V.Z.: Nu, nu poate fi vândută, pentru că nu are nici cadastru, nici intabulare, considerându-se că este o clădire încă în construcție. Dar eu sper să se rezolve cât de curând, poate chiar în toamna aceasta. Să poată să se plimbe lumea în voie în jurul locului unde se dau legile țării.
V.Z.: Nu, mi se pare că din juriu face parte și un ziarist, ca să evităm speculațiile. Premiile nu sunt mari, în jur de 20.000 de lei, din bugetul Camerei Deputaților.
Rep.: Cât va dura, cu tot cu perioada de proiecte, dărâmarea gardului Parlamentului?
V.Z.: Eu am niște bani acum la Centrul Internațional de Conferințe, dar mai așteptăm și de la companiile mari românești, de la sponsori.
Rep.: A, deci e o chestiune de bani, nu de aprobări, de muncă de șantier…
V.Z.: Este o chestiune de bani, dar și de aprobări.
Rep.: Haideți domnule Zgonea, cine are curaj să nu-i dea aprobare președintelui Camerei Deputaților? Sau, mai rău, să nu-i dea aprobare lui Roger Waters, că el a dat primul cu ciocanul în gardul ăsta…
V.Z.: Trebuie mai întâi să-i facem cadastru și să intabulăm clădirea Parlamentului. Abia apoi putem pune problema să-i dărâmăm gardul.
Rep.: Cum naiba, cea mai mare clădire din țară, în care funcționează cea mai importantă instituție a țării, unde se dau legile, nu are cadastru și nu e intabulată? Practic, nici nu poate fi vândută, la o adică.
V.Z.: Nu, nu poate fi vândută, pentru că nu are nici cadastru, nici intabulare, considerându-se că este o clădire încă în construcție. Dar eu sper să se rezolve cât de curând, poate chiar în toamna aceasta. Să poată să se plimbe lumea în voie în jurul locului unde se dau legile țării.
„Dacă am scăpat eu de mineri înseamnă că pot scăpa și de vizitatorii furioși care ar veni la Parlament când n-o mai fi gardul“
Rep.: Păi toamna v-ați trezit să dați drumul la lume? Se anunță niște mitinguri și tare mi-e teamă că vor veni unii la plimbare în curtea Parlamentului cu răngile la ei.
V.Z.: Asta-i viața, înseamnă că facem prostii. Tăria și respectul unui parlament nu stau în mărimea gardului său.
Rep.: Măcar ați învățat și să fugiți în tinerețe sau stăteați numai în casă și ascultați rock?
V.Z.: Am învățat să și fug, ba chiar am dat o probă de viteză pe 13-15 iunie 1990, din fața minerilor, așa că am experiență. Dacă am scăpat eu atunci de mineri înseamnă că pot scăpa și de vizitatorii furioși care ar veni la Parlament când n-o mai fi gardul.
Rep.: Apropo de mineri, vă amintiți că și Ion Iliescu a dat mâna cu Michael Jackson, ba chiar i-a ridicat mâna în sus, ca la boxeri. E o tradiție în PSD să vă lipiți de staruri muzicale?
V.Z.: Michael Jackson era un star în anii ’90, dar ce să zic, fiecare cu starurile lui. Poate domnului Ion Iliescu îi plăcea Michael Jackson, mie îmi place Pink Floyd mai mult. Dacă președintele țării a dat mâna cu Michael, președintele Camerei Deputaților a dat mâna cu vedeta de la Pink Floyd. Chestiune de gusturi.
V.Z.: Asta-i viața, înseamnă că facem prostii. Tăria și respectul unui parlament nu stau în mărimea gardului său.
Rep.: Măcar ați învățat și să fugiți în tinerețe sau stăteați numai în casă și ascultați rock?
V.Z.: Am învățat să și fug, ba chiar am dat o probă de viteză pe 13-15 iunie 1990, din fața minerilor, așa că am experiență. Dacă am scăpat eu atunci de mineri înseamnă că pot scăpa și de vizitatorii furioși care ar veni la Parlament când n-o mai fi gardul.
Rep.: Apropo de mineri, vă amintiți că și Ion Iliescu a dat mâna cu Michael Jackson, ba chiar i-a ridicat mâna în sus, ca la boxeri. E o tradiție în PSD să vă lipiți de staruri muzicale?
V.Z.: Michael Jackson era un star în anii ’90, dar ce să zic, fiecare cu starurile lui. Poate domnului Ion Iliescu îi plăcea Michael Jackson, mie îmi place Pink Floyd mai mult. Dacă președintele țării a dat mâna cu Michael, președintele Camerei Deputaților a dat mâna cu vedeta de la Pink Floyd. Chestiune de gusturi.
„În momentul de față, clădirea Parlamentului consumă energie cât un oraș de 10.000 de locuitori“
Rep.: Ați avut plete în tinerețe, ca orice rocker care se respectă?
V.Z.: Nu, dar am fost tuns punk în tinerețe, că sunt și fan Depeche Mode. Dar cu ei nu am dat mâna. Mi-ar plăcea să mă văd și cu ei.
Rep.: Poate mai aveți ceva de distrus la Parlament și pentru Depeche Mode…
V.Z.: Da, dar cum vă spuneam, stați să facem recepția clădirii mai întâi. Apoi invităm toate trupele preferate ca să începem renovarea ei. Clădirea asta este estimată la circa un miliard jumătate de euro. Putem folosi fonduri europene ca s-o renovăm, mai ales sistemul energetic trebuie renovat. În momentul de față clădirea Parlamentului consumă energie cât un oraș de 10.000 de locuitori. Consumă enorm. Deci e loc pentru toate formațiile să vină la demararea renovărilor de care are nevoie „Casa Poporului“.
Rep.: La referendumul de demitere a lui Băsescu nu ați fost foarte vehement, nu ați făcut spume la gură, din câte îmi amintesc. Ați susținut suspendarea, parcă doar ca să-i faceți hatârul rocker-ului ăla de Crin, din solidaritate cu un fost pletos?
V.Z.: Nu am fost cu spume la gură fiindcă eu am considerat și consider și acum că mai mult rău ne-a făcut referendumul, fiindcă l-a readus în joc pe Băsescu. Trebuia lăsat unde era, pe tușă. Am respectat decizia colegilor mei, că sunt rockeri, că sunt raperi.
V.Z.: Nu, dar am fost tuns punk în tinerețe, că sunt și fan Depeche Mode. Dar cu ei nu am dat mâna. Mi-ar plăcea să mă văd și cu ei.
Rep.: Poate mai aveți ceva de distrus la Parlament și pentru Depeche Mode…
V.Z.: Da, dar cum vă spuneam, stați să facem recepția clădirii mai întâi. Apoi invităm toate trupele preferate ca să începem renovarea ei. Clădirea asta este estimată la circa un miliard jumătate de euro. Putem folosi fonduri europene ca s-o renovăm, mai ales sistemul energetic trebuie renovat. În momentul de față clădirea Parlamentului consumă energie cât un oraș de 10.000 de locuitori. Consumă enorm. Deci e loc pentru toate formațiile să vină la demararea renovărilor de care are nevoie „Casa Poporului“.
Rep.: La referendumul de demitere a lui Băsescu nu ați fost foarte vehement, nu ați făcut spume la gură, din câte îmi amintesc. Ați susținut suspendarea, parcă doar ca să-i faceți hatârul rocker-ului ăla de Crin, din solidaritate cu un fost pletos?
V.Z.: Nu am fost cu spume la gură fiindcă eu am considerat și consider și acum că mai mult rău ne-a făcut referendumul, fiindcă l-a readus în joc pe Băsescu. Trebuia lăsat unde era, pe tușă. Am respectat decizia colegilor mei, că sunt rockeri, că sunt raperi.
„Eu și când merg la nunți sau când nășesc am o condiție: să nu puneți deloc manele“
Rep.: Colegi maneliști aveți?
V.Z.: Nu cred, fiindcă maneliștii nu prea au relații. Nici eu nu mă împrietenesc cu maneliști. Ca să fiu foarte direct, nu-mi plac deloc manelele.
Rep.: Nici când erați lăcătuș-mecanic nu ascultați manele?
V.Z.: Am fost lăcătuș-mecanic, nu mi-e rușine s-o spun, dar un lăcătuș-mecanic rocker, nu manelist. Eu și când merg la nunți sau când nășesc am o condițiesine qua non: să nu puneți deloc manele. Manelele nu sînt nici muzică lăutărească, nici muzică populară. Eu sînt oltean și la noi sînt lăutari vestiți, care chiar cântă interesant.
Rep.: Dar maneaua aduce voturi, nu uitați.
V.Z.: Care vrea să ia voturi cu maneau, treaba lui. Mie îmi place să le iau altfel.
Rep.: Mi-ați zis la telefon că mergeți la o nuntă în Oltenia, la care veți fi naș. Pe cine cununați, un rocker?
V.Z.: Da, merg să nășesc pentru a nu știu câta oară, am zeci de fini și copii botezați, rockeri sau nu. Nășesc un foarte bun coleg de partid, unul dintre consilierii mei, cu care lucrez de treisprezece ani. Jumătate din nuntași sunt din Dăbuleni, Bechet.
Rep.: Au vândut pepeni nuntașii și acum se distrează…
V.Z.: Păi așa se fac nunțile la noi, după ce vinde lumea pepenii, ca să aibă omul bani mulți de dar, nu?
Rep.: Vedeți să nu vă faceți de râs în fața pepenarilor, vindeți repede ceva din lucrurile de la camera Deputaților.
V.Z.: E, nu e cazul. Mă descurc eu. Vă dați seama că și așteptările sînt mari, ca de la un președinte de Cameră. Respectăm tradițiile oltenești cum se cuvine.
Rep.: Legat de tradiții, aveți în familie tradiția rock-ului, am văzut că și tatăl dumneavoastră este fan Pink Floyd. E tot chestie oltenească, e obligatoriu fiul să asculte ce asculta taică-su?
V.Z.: E, nu chiar. Spre exemplu, fiul meu este mai spre rap. Am noroc că
fiică-mea are înclinații spre rock, îi place Bon Jovi. A fost și la Pink Floyd și a zis: „Mami, dar nenenea ăsta nu cântă ca Bon Jovi“. Și tatăl meu a fost la concertul Pink Floyd și mi-a zis un lucru impresionant: „Tată, pot să mor acum după ce am văzut un concert Pink Floyd în realitate, nu pe casetă. Dar mor și bucuros că am văzut atât de mulți tineri la concert, incredibil de mulți, eu credeam că nu mai e și muzica generației lor. Avem urmași, e bine.“
Rep.: La ce concerte vreți să mai mergeți până muriți?
V.Z.: Nu m-am gândit așa departe, sper că e departe acel moment, dar pot spune că anul ăsta mi-am făcut damblaua, am fost la Joe Coker, la Pink Floyd, mai am să merg la Tom Jones și gata. Pe anul ăsta.
Rep.: Nici nu prea mai aveți ce să distrugeți la Parlament anul ăsta, că nu aveți încă intabulare și cadastru. Mai amânați pentru la anul întâlnirea cu starurile, poate se rezolvă până atunci.
V.Z.: Păi așa zic și eu. Să se pună concertele în funcție de asta ca să rezolvăm două dintr-un foc.
V.Z.: Nu cred, fiindcă maneliștii nu prea au relații. Nici eu nu mă împrietenesc cu maneliști. Ca să fiu foarte direct, nu-mi plac deloc manelele.
Rep.: Nici când erați lăcătuș-mecanic nu ascultați manele?
V.Z.: Am fost lăcătuș-mecanic, nu mi-e rușine s-o spun, dar un lăcătuș-mecanic rocker, nu manelist. Eu și când merg la nunți sau când nășesc am o condițiesine qua non: să nu puneți deloc manele. Manelele nu sînt nici muzică lăutărească, nici muzică populară. Eu sînt oltean și la noi sînt lăutari vestiți, care chiar cântă interesant.
Rep.: Dar maneaua aduce voturi, nu uitați.
V.Z.: Care vrea să ia voturi cu maneau, treaba lui. Mie îmi place să le iau altfel.
Rep.: Mi-ați zis la telefon că mergeți la o nuntă în Oltenia, la care veți fi naș. Pe cine cununați, un rocker?
V.Z.: Da, merg să nășesc pentru a nu știu câta oară, am zeci de fini și copii botezați, rockeri sau nu. Nășesc un foarte bun coleg de partid, unul dintre consilierii mei, cu care lucrez de treisprezece ani. Jumătate din nuntași sunt din Dăbuleni, Bechet.
Rep.: Au vândut pepeni nuntașii și acum se distrează…
V.Z.: Păi așa se fac nunțile la noi, după ce vinde lumea pepenii, ca să aibă omul bani mulți de dar, nu?
Rep.: Vedeți să nu vă faceți de râs în fața pepenarilor, vindeți repede ceva din lucrurile de la camera Deputaților.
V.Z.: E, nu e cazul. Mă descurc eu. Vă dați seama că și așteptările sînt mari, ca de la un președinte de Cameră. Respectăm tradițiile oltenești cum se cuvine.
Rep.: Legat de tradiții, aveți în familie tradiția rock-ului, am văzut că și tatăl dumneavoastră este fan Pink Floyd. E tot chestie oltenească, e obligatoriu fiul să asculte ce asculta taică-su?
V.Z.: E, nu chiar. Spre exemplu, fiul meu este mai spre rap. Am noroc că
fiică-mea are înclinații spre rock, îi place Bon Jovi. A fost și la Pink Floyd și a zis: „Mami, dar nenenea ăsta nu cântă ca Bon Jovi“. Și tatăl meu a fost la concertul Pink Floyd și mi-a zis un lucru impresionant: „Tată, pot să mor acum după ce am văzut un concert Pink Floyd în realitate, nu pe casetă. Dar mor și bucuros că am văzut atât de mulți tineri la concert, incredibil de mulți, eu credeam că nu mai e și muzica generației lor. Avem urmași, e bine.“
Rep.: La ce concerte vreți să mai mergeți până muriți?
V.Z.: Nu m-am gândit așa departe, sper că e departe acel moment, dar pot spune că anul ăsta mi-am făcut damblaua, am fost la Joe Coker, la Pink Floyd, mai am să merg la Tom Jones și gata. Pe anul ăsta.
Rep.: Nici nu prea mai aveți ce să distrugeți la Parlament anul ăsta, că nu aveți încă intabulare și cadastru. Mai amânați pentru la anul întâlnirea cu starurile, poate se rezolvă până atunci.
V.Z.: Păi așa zic și eu. Să se pună concertele în funcție de asta ca să rezolvăm două dintr-un foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu