Frank Vodă al meu este un personaj , bântuit de DOSARE, cărora arareori le găseşte câte un răspuns adecvat din punct de vedere logic (dacă îl şi caută cumva). Este personajul sentimental şi resentimentar în acelaşi timp, ceea ce-i potenţează o criză perpetuă şi o lipsă acută de apetit pentru dialogul efectiv. A venit timpul ca cetatenii localitatii sa afle sumele mari de bani pe care #almeuprimar# le-a manevrat dupa bunul plac in gipane, limuzine, case, terenuri, carduri la BRD si BCR.
Acum nu se mai poate ascunde iar institutiile abilitate au dosarele pe rol. Mai nou, a devenit patron de fotbal pe banii nostri, nicidecum din propriul buzunar, pedelistii au votat in fiecare an- ''Incheierea Exercitiului Bugetar'' #alprimaruluimeu# fara sa ceara niciun contract iar acum se bat cu caramida-n piept.
Dupa mandatul din 2012, nu m-am asteptat nici o clipa ca, ajuns din nou primar, Frank sa poata devini altceva decat este. Dar am vrut sa sper ca macar incearca sa para. El crede ca mai gaseste o gasca de infractori condusi de NEMO sa plateasca mii de voturi. Caracterul sau e astazi mai schimonosit ca in campaniile din 2008 si 2012. Saracit, desfigurat, penal, doar un contur inlauntrul caruia cei care l-au ajutat prin asemenea sisteme sunt prinsi ca intr-o capcana, prizonieri ai unui rau destin pentru un post de consilier- sa dai MITA
A folosit demnitatea publica doar pentru a-si caftani apropiatii, pe cei care i se inchina in terenuri si lucrari de miliarde cum ar fi Mosieru Bibescu si Costi Turtoi. Pentru cei care nu se inchina sa pupe moastele la Vraja Marii si indraznesc sa-i arate caracterul si hotia a recurs la amenintari cu personaje ''a la cercel-n buric''
Motorul principal al primarului meu este banul si azi, lipsa tribului, de 12 ani el se masturbeaza tot timpul in oglinda vazand scaunul pus pe pivnita lui Faur, oare a cautat cineva ce-o fi in pivnita. Ati impune vointa, fara a tine seama de parerea altora, a calca in picioare oameni onesti care iti stau in cale, indiferent cat de valorosi sunt, a ameninta, sunt exercitii care-i fac o deosebita placere. Si mai grav este, ca reuseste sa-i masturbeze si pe altii din alte partide iar cei atrasi cu pricina isi satisfac placerile in terenuri si lucrari. Ce n-au inteles unii de langa #primarulmeu# care l-au facut 12 ani primar, e ca Frank nu mai e ceapist si sef de trib, ci e ditamai URMARIT PENAL in mai multe dosare. Ce se fac ei cand #primarulmeu# nu mai e primarul tau si pleaca UNDEVA-CANDVA
Avem cu toţii o vina, într-o măsură mai mare sau mai mică, de faptul că realitatea percepută de fiecare în parte este singura adevărată. Îşi aleg un „cuibar” confortabil, cu o lejeritate exuberantă, mimând frecvent valori şi principii într-un melanj ideologic şi imagologic frapant. Faptul că, în această halima a convenabilităţilor, invariabil, se confruntă cu evidenţe care le contrazic convingerile devine, la un moment dat, mai puţin important decât apartenenţa la respectivul „cuibar” în care-şi depun ouăle sacralizate ale neîndoielii. Fireştile dezamăgiri le transferă, cu nonşalanţă sau cu o anumită doză de versatilitate şi turpitudine pe care le dizolvă în zeama „înaltelor idealuri” şi pe care le-au îmbrăţişat, altor cauze şi în cârca altor vectori ai cauzelor. Îşi construiesc apoi – recunosc, adesea cu abilitate – un pachet argumentativ care merge, de cel mai multe ori, dinspre o concluzie prefabricată către premisele care să o justifice. Smintită sucitură.
Fără îndoială, cei 12 de ani de conducere pesedista, care a încremenit cea mai mare parte a localitatii în lehamite, iar pe reprezentanţii politici în vicioase rutine ale autoreproducerii ne afectează şi ne disperă deopotrivă; pe unii, mai puţini, în mod constant; pe cei mai mulţi alternativ, după cum ajung sau nu favoriţii lor în poziţii de putere. Pricinile se iţesc însă în clipa în care, cu aceeaşi lipsă de dicernământ şi cu aceeaşi fervoare, idealizăm faptele de voturi platite ale favoriţilor şi le afurisim pe cele ale contracandidatilor. Fiindcă nu putem ieşi nicicum din paradigma tribului afurisit care musai să anihileze o parte a localitatii pentru ca partea cealaltă să se simtă bine. În acest scop suntem capabili să tolerăm rabatul de la valorile şi principiile pe care altfel le etalăm ostentativ. Reiau aici un exemplu al acestei mentalităţi, deşi formele pe care le ia sunt mult mai diverse şi ţintesc spre toate taberele politice: „Cine nu este corupt în politică? Da, dar politicieni precum Frank s-au corupt tocmai să poată frauda agricultura si bugetul local si de stat
Toti care l-au sustinut pana acum in diferite forme politice: USL, PSD-PDL, de trei ori viceprimari pedelisti, fost consilier PSD, fost consilier uselist, vor sa arate ca nu mai stiu nimic despre PREAFERICITUL FRANK. Nimeni nu scrie si spune nimic, decat preia si posteaza ''l-am facut si eu pe primar-zic astia''
A fi contra devine, nu în puţine ocazii, mai degrabă „fashion correct” decât „political correct” sau „moral correct”. Să fie doar partizanatul explicaţia acestui comportament? E cam prea la îndemână, pe principiul „briciului lui Occam”, într-o interpretare superficială. Cum la fel de superficială este raportarea uzuală la principiul machiavellic al scopului care scuză mijloacele. Aici se incadreaza foarte bine balegarul de Benea, asta stie toate hotiile primarului dar nu guita de frica. Acest lucru il mai stie si Elena din fata garii dar merge pe burta.
Am observat că numeroşi practicanţi ai pricinii nici măcar nu sunt ''membri ai vreunui partid'', nu sunt implicaţi în activitatea vreunei organizaţii civice şi nici măcar nu participă la vreo mişcare de protest, deşi semnează convocator după covocator cu exacerbată înflăcărare. Dar nici apolitici nu pot fi numiţi, câtă vreme au opinii manifeste şi ferme privind fenomenul politic. Cu toate că printre ei sunt unii care se prezintă astfel, probabil din dezgust faţă de combinatia smenurilor tuturor, o absolutizare păguboasă care fie demoralizează până la condamnata lehamite şi perversa neparticipare civică şi politică a cetăţenului, fie înverşunează până la fracturi iremediabile, la fel de perverse, între alegatori şi politic. Fuga în tunuri de fildeş, în coterii marginale sau în tembelism, simulând de fapt îngrijorarea, vigilenţa şi activismul în războiul veşnicelor pricini nu face altceva decât să statornicească actuala realitate.
Puterea in Fundulea n-a avut-o doar Frank, ea a fost impartita pe cota parte: trib, secretar, mosier, ocepeist si uneori baietii care au terenuri la autostrada si tin dosarele la macinat. Asa a patit si Fuia, macinarea a avut loc timp de opt ani pana cand s-a terminat cascavalul si propteaua. Cum, nu stiti ce e aia proptea? E o cutuma ce se tine mereu in k@#r, căreia îi suportăm încă nefastele consecinţe perpetuate în toate alternanţele la putere, este o justificare agresivă şi dispreţuioare a puterii financiare în exerciţiu. „Puterea de vitrină”1 este o justificare a opoziţiei la puterea agricola în exerciţiu, care se cantonează în repetabile diagnostice, neurmate însă şi de o terapeutică perceptibilă dincolo de discurs. Adaptabilitatea la „starea de fapt” (din oportunism, parvenitism, incompetenţă, indolenţă sau ticăloşie) este devorantă pentru tot ce înseamnă punerea în practică a valorilor şi principiilor clamate.
În vremea lui Frank toţi suntem duşmani, căci până şi amiciţiile par să se coaguleze şi să se facă auzite doar prin notele din Marşul Duşmăniilor. Le mulţumesc însă celor care nu se regăsesc în această înşiruire de vorbe, celor pentru care confruntarea de idei şi fapte nu este ''smenu'' perpetuu pentru care să caute, cu obstinaţie, justificare. Putem coexista cu părerile noastre diferite şi bine intenţionate chiar fără a ne da toată ziua la gioale, după ceafă, peste gură şi să luăm în seamă ceea ce este corect, fezabil şi fiabil în părerile şi acţiunile noastre. Dacă tot o ţinem una şi bună că vrem să trăim într-o societate normală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu