Surprinzător este faptul că acest scandal a apărut exact în momentul în care noi ne doream să ne lansăm pe piaţa externă şi făcusem toate demersurile, începusem să apărem şi pe la târguri internaţionale şi probabil că asta a deranjat”. Asta a spus Flori Dinu, care a întărit: „în momentul în care începi să prinzi putere, devii periculos pentru multe interese”.Dacă mai era nevoie de o confirmare că Afacerea Hexi Pharma e controlată, într-un mod sau altul, de serviciile secrete sau, destul de probabil, ”doar” de persoane din serviciile secrete, aceasta a venit joi. Și nu e vorba de declarațiile fostei soții a patronului Hexi Pharma, care a spus cu subiect și predicat că Dan Condrea a fost ”ofițer SIE sub acoperire”, ci de cele ale directorului general al companiei, Flori Dinu.
Citiți și recitiți cu atenție aceste declarații. Ele reprezintă filosofia, axioma și piatra de fundament care justifică existența serviciilor secrete: interesul național. Contrapunerea ”producătorului român”, ”producătorilor externi” e tipică pentru această teorie a interesului național. La fel cum e tipică ideea că urmărirea interesului național justifică anumite ”mici excese”. În numele ”interesului național” se pot încălca, pe ici, pe colo, reguli și chiar drepturi fundamentale ale cetățenilor. ”Interesul național” justifică uneori suspendarea acțiunii legilor ordinare sau modificarea lor în regim de urgență, ba, uneori, același ”interes național” poate scuza comiterea unor infracțiuni! Asta pentru că, nu-i așa, doar astfel ne-am putea apăra împotriva unor interese care ne-ar cauza și mai mult rău!
Marea problemă cu acest ”interes național” în accepțiunea serviciilor secrete e că după ce se enunță, nu se discută, ci se execută. Și cine sunt persoanele care stabilesc ce e și ce nu e ”interes național”? Ei bine, nu reprezentanții din instituțiile statului în mod transparent, asupra cărora, de bine, de rău, se exercită un mai mic sau mai mare control popular și democratic pentru a nu o lua razna, nu CSAT, care se rezumă la enunțarea unor principii și linii directoare, dar care doar în mod excepțional intră în interpretările de caz, ci tovarășii cu multe stele și epoleți pe umăr, scoși din timp la pensie specială, asigurați cu sinecuri consistente de ”academicieni” în academii speciale, avansați și promovați în mod dubios, cu mai mulți kilometri de doctorate plagiate decât kilometri de autostrăzi construite în România. Ei bine, toți acești generali și colonei a căror competență profesională e mai mult decât discutabilă, iar probitatea morală coboară sub călcâi, sunt cei care decid ce e și ce nu e de interes național.
Până la un punct, se poate argumenta că ascensiunea unei firme autohtone care sparge un monopol/ grup monopolist pe o piață atât de importantă precum sănătatea unei națiuni (că despre asta vorbim în cazul Hexi Pharma) reprezintă o problemă de interes național. Da, e normal să nu depinzi 100% de importuri, că oricâți aliați ai avea și oricâtă încredere în ei, ai nevoie mereu de un Plan B, și de o rezervă strategică pentru a face față unor situații cu adevărat excepționale (sau, pur și simplu, pentru a negocia condiții mai avantajoase cu aliații). Așadar, argumentarea asta e bună pentru a convinge pioni ca directorul general Flori Dinu pentru a se implica într-o asemenea afacere. Justificarea asta o ajuta să doarmă liniștită și să se privească mândră dimineața, în oglindă, fiind convinsă că tot ceea ce face are la bază acel interes superior al României (interesul național), de a avea o firmă autohtonă pe piața internațională a dezinfectanților medicali. Nu exclud deloc ipoteza (dimpotrivă) că Flori Dinu chiar crede în cele afirmate – că scandalul a izbucnit în momentul în care firma se pregătea să se extindă la export și, ducând până la capăt paranoia, să-și închipuie că poate chiar și tragedia de la Colectiv ar fi fost provocată intenționat de vreun serviciu secret străin, pentru a se ajunge la Hexi Pharma. Ca să ajungi însă să-ți imaginezi așa ceva e necesară o condiție: să activezi sau să știi că firma pe care o conduci activează sub umbrela unui serviciu secret!
Doar dacă ești una dintre părțile combatante ai sentimentul că în fiecare zi te afli în război! Și doar o încredere totală în teoria interesului național te poate determina să sugerezi în mod public că Hexi Pharma ar fi căzut în urma unei conspirații internaționale (nu ca un efect tip bulgăre de zăpadă după tragedia de la Colectiv). Doar cineva care acceptă ca axiomatică teoria interesului național se poate gândi că, în loc de iritare, va obține empatia cetățenilor cu declarații precum cele făcute de directorul general Hexi Pharma. Asta dacă nu cumva declarațiile nu erau destinate publicului larg, ci anumitor superiori de la care așteaptă sprijin în aceste momente. (În paranteză fie spus, și în comunicatul Hexi Pharma agresiv din zilele precedente, în care era atacată o companie concurentă despre care au apărut informații că livrase săpun lichid infectat, e dovada aceleiași mentalități – justificarea propriilor mizerii și ilegalități cu mizeriile mai mari pe care le-ar face concurența).
***
Că teoriei interesului național îi zboară toți nasturii în cazul Hexi Pharma se poate vedea ușor. În fapt, scopul afacerii nu era ca să ridice de la zero o companie autohtonă, care să asigure autonomia/ independența României față de producătorii externi în cazuri excepționale, ci mult mai prozaic: beneficiile materiale. Nu sunt deloc surprinzătoare, ci, dimpotrivă, previzibile, apariția informațiilor conform cărora (vezi aici) o parte a banilor ajungeau să finanțeze partidele. Cu adevărat de necrezut ar fi fost ca o afacerea de amploarea asta să NU aibă legătură cu sponsorizarea politicienilor! De fapt, tocmai pentru că pe tot lanțul de pătrundere în spitale a dezinfectanților Hexi au apărut atâtea ”guri de hrănit” (funcționari, directori, medici, partide, la care se adaugă și profitul executanților, dar și cel al beneficiarilor finali) e posibil să se fi ajuns la ”soluția” diluării dezinfectanților. Și cu cât erau mai ineficienți dezinfectanții, cu atât era nevoie de mai multă șpagă pentru a acoperi mizeria. Și cu cât mai multă șpagă era necesară, cu atât mai mult era nevoie să se extindă rețeaua (până la spitalele de campanie de pe fronturile din Irak și Afghanistan ori pe ambulanța președintelui), dar și să scadă concentrațiile (cum șpaga nu putea fi facturată, rămânea varianta acoperirii ei prin… diluarea costurilor). O spirală vicioasă care nu avea cum să nu explodeze la un moment dat și cu atât mai mult după un moment cum a fost tragedia de la Colectiv, când era de așteptat ca cineva să pună toate întrebările din lume pentru a înțelege de ce au murit atâția tineri care au fost salvați din incendiu.
Nu e nimic conspirativ în căderea Hexi Pharma după tragedia de la Colectiv și e de așteptat ca și alte scandaluri să iasă la suprafață în perioada următoare. De fapt, ăsta e singurul interes național în momentul de față – de a afla până la capăt cum a fost posibilă extinderea unei cangrene ca Hexi Pharma. Un lucru e din ce în ce mai evident: pentru a lămuri lucrurile astea nu va exista vreun sprijin real din partea serviciilor secrete, chiar dacă în fundul lor s-au tot pompat fonduri consistente în ultimii ani, ani în care de la Sănătate se tot tăiau fonduri. Comisia de Control a SRI din Parlament a spus-o fără echivoc – cică atentatele în masă la sănătatea cetățenilor, la adresa sănătății soldaților de pe front și chiar a sănătății președintelui României nu e ceva care ține de… interesul național.
Sursa/ Mihai Gotiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu