Nicusor Dan, presedintele Uniunii Salvati Romania, a afirmat ca partidul sau nu va negocia cu alte partide care il sustin pe Dacian Ciolos si ca nu va face aliante inainte sau dupa alegeri. "USR nu face aliante cu nimeni, nici dupa alegeri si nu da niciun cec in alb niciunui partid din Romania. Toate vechile partidele sunt responsabile pentru cum a ajuns Romania astazi. Nu vom negocia cu alte partide care vor sustine guvernul Ciolos. O sa avem un cuvant de spus asupra programului si termenelor, si asupra pozitiilor de ministri. Nu mergem sa facem figuratie si il vom sustine doar daca va face altfel decit pana acum si la nivel local si la nivel central", a spus liderul USR intr-o conferinta la Arad, citat intr-un comunicat de presa.
"USR nu depinde de retele de influenta si de baroni locali. De aceea putem sa punem conditii viitorului guvern, pe program si pe componenta cabinetului, caruia ii vom cere o guvernare pentru cetateni si nu una care serveste interesele partidelor, oricare ar fi acestea, asa cum s-a intamplat pana acum. Suntem impotriva oricarui privilegiu, fie ca vorbim de imunitati, fie de pensii speciale" a mai spus el.
"USR nu depinde de retele de influenta si de baroni locali. De aceea putem sa punem conditii viitorului guvern, pe program si pe componenta cabinetului, caruia ii vom cere o guvernare pentru cetateni si nu una care serveste interesele partidelor, oricare ar fi acestea, asa cum s-a intamplat pana acum. Suntem impotriva oricarui privilegiu, fie ca vorbim de imunitati, fie de pensii speciale" a mai spus el.
Nicușor Dan, un matematician care vrea să facă istorie. FOTO: Răzvan Lupică/Mediafax.
Făcând naveta între dezbaterile de la televizor și reuniunile din cartiere și străduindu-se să bifeze tot programul de întâlniri al unei zile, Nicușor Dan a intrat adânc în costumul de politician a cărui etichetă o refuză.
Își impune singur teme tabu, de frica prejudecăților ascunse în mintea alegătorilor, alunecă spre generalizări și ocolește subiectele pe care publicul le privește prin sita unor șabloane.
E tuns și îmbrăcat de designeri care și-au propus să-i domesticească ținuta de student perpetuu și se înfățișează, la a doua sa candidatură la Primăria Capitalei, alături de 120 de cvasinecunoscuți – candidați la consiliile și primăriile de sector – pentru care cere, de asemenea, votul.
Se află la capătul a opt ani de procese în care s-a judecat cu toate administrațiile locale din București, obținând victorii de etapă, succese depline sau contabilizând înfrângeri care nu au reușit să-l demoralizeze.
Vrea să aibă puterea, pe care, până astăzi, doar a hărțuit-o prin tribunale.
Fostul medaliat cu aur la olimpiada internațională de matematică – doctor în matematică la Paris, la vârsta de 28 de ani – a coborât din lumea cu puține echivocuri a științelor exacte și, acum, mai dă o dată piept cu neprevăzutul întreprinderii lui sociale.
Candidatul Uniunii Salvați Bucureștiul (USB) a acordat un interviu pentru RISE Project, în care a povestit că politica, înainte de toate, l-a tuns și în care și-a exprimat convingerea că un grup de oameni harnici, testați la strângerea de semnături pentru înscrierea în alegeri, va fi eficient în guvernarea unui oraș.
Cumva, pe parcursul acestui interviu, Nicușor Dan a devenit tată.
RISE Project: Aveți din ce trăi?
Nicușor Dan: Eu nu sunt un om sărac. Am avut o firmă de calculatoare pe care am vândut-o cu vreo 200.000 de euro, chiar înainte de criză, parcă prin 2006. (N.r. – potrivit datelor din Monitorului Oficial, candidatul USB a fost asociat în două firme, ProCa Romania și Atlas Computer Comimprodex, ale căror părți sociale le-a vândut în august 2008).
Ce făcea firma asta?
A fost o firmă de apartament. Eu am investit bani în ea. M-am asociat cu două persoane, aveam 50 la sută. Am finanțat-o cu banii pe care îi aveam din bursa mea din Franța. 500-1200 de euro/lună, în banii de azi.
În loc să cheltuiți bursa pentru studiu, strângeați banii la ciorap?
Îi strângeam la ciorap, dar mai și împrumutam oameni din România. Oameni din industria asta de vânzări de calculatoare, care a trecut printr-un boom în anii 1990. Aveam prieteni care aveau firme în zona asta, iar eu le dădeam împrumuturi cu dobândă. Nu știu dacă era legal… La un moment dat, parcă prin 1997, am pus niște bani într-o firmă proprie. Importam componente de la Philips și le vindeam în țară. Eu nu mă implicam, mă întâlneam cu asociații mei cam de două ori pe an. Când nu ne-am mai ajuns cu banii, ni s-a alăturat Radu Octavian de la RTC. El a mai cumpărat și alte firme, pe care le-am reunit. Apoi, prin 2006, am vândut tot, și Octavian Radu, și noi. Eu am luat 200.000 de euro pentru partea mea. (N.r. – vânzarea a fost făcută în 2008).
Din declarația de avere, reiese că aveți o datorie de 27.000 de euro scadentă peste doi ani, pe lângă o altă datorie de circa 90.000 de euro, scadentă în 2032. În condițiile în care veniturile dumneavoastră anuale sunt de circa 10.000 de euro. Nici dacă ați sta nemâncat, nu ați avea cum să plătiți 27.000 de euro până în 2018.
Creditul de 27.000 de euro este făcut la o foarte bună prietenă. L-am făcut în campania din 2012. Cred că dacă nu o să pot să i-l plătesc până în 2018, o să mă mai păsuiască. Din creditul de 90.000 de euro, mai am de plată, dacă nu mă înșel, vreo 76.000 de euro. Plătesc o rată de 540 de euro/lună la el.
V-ați pus amanet economiile personale în campania din 2012?
Nu poți să controlezi tot ce se întâmplă într-o campanie. Se strâng niște cheltuieli pe care, în cele din urmă, candidatul trebuie să le plătească. Am însă un teren la Predeal care valorează cam 200.000 de euro. A valorat și 500.000 de euro în perioada de boom, dar m-am lăcomit și nu am vrut să-l vând, am zis să mai aștept. Dacă vând acest teren, scap de datorii și îmi mai rămân și bani.
Locuiți cu chirie în Militari. Vă plac aglomerația, zgomotul, cum de stați acolo?
Cu excepția unui adolescent care dă muzica mai tare, o dată la trei luni, blocul în care locuiesc e foarte liniștit. Am stat până acum în Cotroceni, până când proprietara, care era în vârstă, ne-a anunțat că vrea să vândă casa, pentru că se muta la rudele ei de la Mangalia. Și a trebuit să eliberez repede și să găsesc ceva de urgență, așa am ajuns în Militari, la Gorjului. Din 1998, de când stau cu chirie în București, am locuit până acum, cu chirie, și în zona Berzei, pe Calea Plevnei, și pe lângă Cișmigiu, într-un bloc cu bulină roșie. Aici, în Berzei și la Cișmigiu, mi s-a părut cel mai interesant.
Vă place viața asta de nomad, cu valiza la ușă?
Nu, deloc!
Și nu v-a tentat să vă luați măcar o garsonieră, să nu vă mai dea nimeni afară din casă?Ba da. Până am vândut firma asta de calculatoare, toți banii mei s-au dus aici. După asta, am avut tot felul de urgențe personale și nu mi-am cumpărat locuință.
Hala Matache a fost apărată în zadar de Nicușor Dan, pentru că nu a reușit să o salveze, și dărâmată degeaba de Sorin Oprescu, pentru că nu a folosit, decât în mică măsură, spațiul creat prin demolarea ei. FOTO: Daniel Mihăilescu/Mediafax.
În cluburi mergeți?
La sala de forță? Nu!
Nu la sală. La club, la discotecă.
În ultimii șapte-opt ani, nu cred că am fost de zece ori în cluburi. Nu mai am timp fizic. În vremea în care făceam matematică, atunci când locuiam în Berzei, lucram câte 10-12 ore pe zi, continuu. Nu aveam foarte multe obligații sociale. Când mă așezam la birou, îmi puneam ceasul să sune peste zece ore. Lucram până la epuizare, până nu îmi mai funcționa creierul. Mi se întâmpla să lucrez și până la 3 noaptea. Alături, în vecini, era un club care se chema Stuf Vama Veche. Mai ajungeam pe-acolo, o oră sau două. După aceea, mă întorceam acasă, îmi puneam iar ceasul să sune peste alte zece ore și mă culcam.
La „Colectiv” ați fost vreodată?
Niciodată.
Ce o să facă un om obișnuit să se gândească la calcule abstracte toată ziua, când o să ajungă la primărie, într-un mediu atât de neabstract?
Nu e deloc așa! E o diferență… Cred că primul care a făcut această diferență a fost Pascal. Grosier vorbind, există două tipuri de matematici și două tipuri de matematicieni. Geometri și algebriști. Eu sunt un geometru. Toate realitățile matematice eu le transform în imagini. Bineînțeles că am o anumită capacitate de a jongla și cu abstractul, dar acolo unde sunt eu puternic în matematică este capacitatea de a vizualiza niște realități. Munca administrativă cere să pui ordine într-o realitate complicată – exact ceea ce eu am făcut și în matematică.
Sunteți o persoană solitară? Vă vedeți stând de vorbă cu oamenii, cu mulțimile?
Eu relaționez foarte ușor cu oamenii. Nu mă pasionează relațiile sociale, să o spun drept. De la un anumit nivel de maturitate, în opinia mea, dintr-o discuție cu un om înveți mai puțin decât studiind pe cont propriu.
Ați postat pe Facebook, în precampanie, poze alături de niște băbuțe din Piața Rahovei? Ce vorbeați cu ele?
Mai degrabă, ele aveau o curiozitate legată de noi. Când au aflat ce facem acolo, au devenit foarte curioase. Pozele pe care le-ați văzut n-au fost făcute la cererea noastră, ci la cererea lor.
Erau bucureștence?
Nu, mai degrabă din afara Bucureștiului, de undeva de pe lângă Târgoviște. Ne-au vorbit despre prețul de închiriere a tarabelor, mafia piețelor, asta le interesa pe ele.
Ați cumpărat și dumneavoastră ceva de la ele?
Eu am cumpărat urzici. Le-am luat să le fac mâncare, nu de formă.
Percepția este că Sorin Oprescu a fost votat pentru că a făcut lucruri de dimensiuni mari, cu care a convins electoratul că e un bun manager. Dacă ați apela la aceeași tactică de impresionare a oamenilor, cu ce le-ați scoate ochii?
Șoseaua de centură mi se pare ceva suficient de concret ca să fie pe înțelesul tuturor. Apoi, schimbarea întregului sistem de încălzire centralizată a Bucureștiului. Dar asta, am spus-o deja, nu se poate face în patru ani, ci poate că în șase ani pentru tot orașul.
Cineva scria pe Facebook că se teme de eventuala dumneavoastră ratare în funcția de primar: „Nu vreau să pierd un activist excepțional, ca să câștig un primar mediocru”. Dumneavoastră aveți teama asta?
Nu mi-e frică de faptul că nu voi avea succes ca primar. Sunt foarte încrezător în mine. Sunt ferm convins că sunt mult mai competent decât Piedone sau Olguța Vasilescu sau oameni din aceștia care au gestionat, într-un fel sau altul, orașe. Eu nu vreau să îmi trec în CV că am fost primar al Bucureștiului. Nu de asta fac tot ceea ce fac. Nu am niciun orgoliu în asta, orgoliul meu a rămas în matematică. Imediat ce vor apărea alții care să îmi ia locul, voi fi fericit să mă întorc la matematică.
Dar acești „alții” tot nu apar…
Este un mic progres, dar nu așa de rapid precum îl dorim noi. Sunt niște oameni acum în Asociația „Salvați Bucureștiul”, care, într-un an-doi, pot să o preia. Au venit în timp. Unii au mai și plecat, dar în cei care au rămas am încredere.
Nicușor Dan, în campania din 2012, la finalul căreia a obținut un scor de 8,48%, adică 66.000 de voturi dintr-un total de 785.000 de voturi valabil exprimate. Prezența la urne a fost de 45% acum patru ani. FOTO: Eduard Enea/Adevărul.
La o emisiune de pe B1TV, ați fost întrebat dacă sunteți de dreapta sau de stânga și ați spus că nu veți face această mărturisire, ca să nu vă atrageți antipatii de la unii sau de la alții. Tipul ăsta de prudență nu e o renunțare la statutul dvs. de om liber? De ce să vă temeți să spuneți ce gândiți?
Dacă aloci niște ani din viață pentru ceva, evident că faci și tipul ăsta de compromis. Dacă ne uităm la nivel global, vedem că în societatea noastră există o mare criză. Noi suntem actori într-o mare criză. Dacă privim din perspectiva acestei uriașe probleme a României, faptul că alegi să nu îți exprimi orientarea ideologică este o chestiune minoră. Nu avem voie să ne lăsăm dezbinați de orientările noastre politice. Nu avem voie să ne împărțim între noi pe chestiunea stânga-dreapta. Îmi mențin poziția. Și faptul că mă îmbrac regulamentar, la costum, și faptul că mă tund sunt parte din același compromis.
Vă temeți de lipsa de nuanțe a publicului?
Mă tem de fragmentarea societății civile care nu a atins încă nivelul unei mase critice. Or, din moment ce suntem atât de puțini, nu avem voie să ne mai și împărțim în două. În mod deliberat, în programul nostru politic, pe care l-am depus la Tribunal, nu am făcut o împărțire ideologică, pentru ca publicul din ambele tabere să se poată regăsi, indiferent de afinitățile lui doctrinare.
Funcția de primar nu e una strict administrativă? Ce loc au „stânga” și „dreapta” în guvernarea unui oraș?
Pentru administrație, și eu cred că nu ai nevoie de o definire ideologică. Dar lumea este preocupată și de acest tip de discuții. Una dintre caracteristicile politicii este și distincția aceasta ideologică.
De ce spuneți că tunsul e un compromis? Când v-ați tuns?
Cred că în 2012, când mi-am anunțat candidatura la alegerile locale. Pe 7 ianuarie 2012, a fost o gală a ligii studenților din străinătate și în ziua aia m-am dus cu o fată designer care m-a îmbrăcat și m-a tuns.
Unde?
La Mall Vitan. Acum două luni, am avut o întâlnire cu oameni de afaceri și nu mai aveam un costum potrivit și m-am dus iar în Mall Vitan. E în mare suferință acest magazin. În 2012, era încă bine aprovizionat.
Ce haine v-a cumpărat de acolo domnișoara designer?
Tot. Vreo două costume, opt cămăși, ciorapi.
Ciorapii, de firmă?
Da, da, ea a ales. A mers inclusiv cu mine la frizer și a spus cum să mă tundă.
Și v-a plăcut ce-a ieșit?
M-am obișnuit repede.
Nicușor Dan, în anii în care nu întâlnise încă rigiditatea consilierilor de imagine și nu își persecuta părul, barba și vestimentația de dragul ambițiilor politice. FOTO: Andreea Alexandru/Mediafax.
Aveți și o pălărie foarte interesantă. E tot de la Mall Vitan?
Nu, e de mai demult, dinainte de 2012. Cred că pe la 30 de ani, am cumpărat-o. Am luat-o fiindcă îmi era frig la cap. Dintre celelalte variante – căciulă cu urechi, bască etc. – pălăria mi s-a părut cea mai potrivită. Probabil, corespundea cu genul de personaj boem care eram atunci.
Cum vă alegeți pălăriile? Aveți un pălărier personal?
Am avut o pălărie pentru mult timp, pe care i-am făcut-o cadou prietenei mele. Acum am alta. Sunt doar la a doua mea pălărie.
Ca și în cazul mașinilor…
Da, un Citroen și o Dacia 1100. (N.r. – Dacia 1100, deținută în coproprietate de Nicușor Dan, imediat după Revoluție, a fost dată ciubuc de mama celuilalt proprietar pentru privilegiul unei adrese de e-mail, la mijlocul anilor 1990. Amânunte, AICI, într-un interviu de acum patru ani, despre nonconformismul din tinerețea candidatului USB).
De condus, cum conduceți? Ați avut evenimente rutiere?
O singură dată, în Franța, când eram la doctorat. Mă duceam cu un prieten la o conferință de matematică. Eu eram la volan, iar el îmi prezenta o teorie foarte complicată. Cel din fața noastră a frânat brusc, n-am avut timp să încetinesc și am intrat în el. N-a fost grav. Ne-am dus și ne-am întors de la conferință cu mașina lovită. Nu ne-a oprit poliția.
Ați fi eliberat autorizație de construire pentru Catedrala Mântuirii Neamului?
Nu-mi aduc aminte ce prevedea Planul Urbanistic General pentru terenul respectiv. Nu mi se pare cel mai fericit amplasament. Și probabil că aș fi făcut o dezbatere publică.
O autorizație pentru o clădire care va marca orașul pentru sute de ani trebuie judecată inginerește, în baza PUG-ului? Nu există și o judecată estetică?
E o problemă generală. Legea Construcțiilor nu prevede, dar nimic nu îl împiedică pe arhitectul-șef să aibă o comise pe partea estetică, așa cum are o comisie de urbanism.
Cum poate, legal, un primar să își apere orașul de o aberație arhitectonică susținută de liderii unei confesiuni religioase?
În primul rând, amplasarea unei construcții monumentale nu se potriviește cu PUG-ul. Trebuie făcută în baza unui Plan Urbanistic Zonal, care presupune o dezbatere publică. Tu, ca primar, ești suficient de vizibil ca să faci o dezbatere publică reală, în care cetățenii să-și exprime opiniile.
Catedrala de la dumnevoastră de-acasă, din Făgăraș, vă place?
Nu! Fiindcă oamenii din Făgăraș nu mă votează, îmi pot permite să fiu tranșant, în cazul ăsta… (Râde). Dacă nu era lipită de Cetatea Medievală, construcția aceea putea fi rezonabilă. Eu nici nu știu dacă au avut aviz de la Comisia Națională a Monumentelor să construiască acolo, lângă un monument istoric de clasa A.
În Făgăraș, localitatea natală a candidatului USB, BOR a construit o catedrală mult prea mare și pentru străzile la a căror răscruce e așezată, și pentru comunitatea modestă, aflată într-o continuă depopulare, pe care ar trebui s-o slujească. FOTO: Silvana Armat.
Câți candidați ați strâns pentru listele USB?
Cu totul, la sectoare și la primăria mare, cred că avem vreo 120.
Adică mai puțini decât toate funcțiile pentru care se fac alegeri.
Da, nu avem liste complete.
De ce?
Mulți dintre oamenii noștri lucrează în multinaționale și fie ei, fie soţii lor au contracte de confidențialitate în privința salariilor. Or, legea te obligă să declari veniturile întregii familii, atunci când candidezi.
Și ce faceți dacă nu o să puteți acoperi cu oameni locurile din consilii câștigate?
Avem suficienți candidați pentru a deține majoritatea de 50 la sută din toate consiliile. Doar dacă o să câștigăm cu 100 la sută, vom avea probleme. Dar nu cred că va fi cazul. Suntem ca o echipă de fotbal fără rezerve.
Cum i-ați găsit pe cei 120?
Sunt oameni care au venit alături de noi din 2012 și acum s-au înscris în partid. Alții au venit mai recent, după 2012. Sunt oameni care nu aveau nevoie de politică în viața lor, de fapt. Dar fac asta ca un sacrificiu personal pentru binele comun, pentru că și-au dat seama că nu se mai poate.
USB este construit în jurul imaginii dumneavoastră. Care credeți că e riscul să vă asociați numele cu niște oameni pe care, în fond, nu îi puteți cunoaște decât la un nivel superficial?
Am ajuns să îi cunosc pe oamenii ăștia și am mare încredere în ei. Eu am o notorietate pe care nu mi-am construit-o singur. Dacă rămâneam liderul Asociației „Salvați Bucureștiul” și n-aș fi participat la alegerile din 2012, aș fi rămas la o notorietate de 2 la sută. Dacă acum am o notorietate de 60 la sută, este meritul lor.
Ei au contribuit la popularizarea imaginii dumneavoastră, nu la activitatea care v-a făcut pe dumneavoastră să dobândiți aceată imagine.
Eu văd lucrurile altfel. Societatea e într-o mare criză. Clasa politică a eșuat. E nevoie de alți oameni, iar în 2012 eu am fost singura persoană care s-a potrivit acestor aspirații. Dar nu sunt eu singura persoană care să răspundă acestor aspirații. Oamenii ăștia, 120 – sper că într-un an vor fi o mie, răspund și ei acestor așteptări. Eu sper că, într-un an sau doi, ei vor arăta că au ceva de spus. Nu poți să schimbi o societate cu un singur om, ci cu mai mulți, care contează și care se legitimează unii pe alți. Vorbesc serios, nu e exces de modestie.
Au fost trecuți printr-un filtru, cum i-ați ales?
Au fost și respinși. E o fișă de două pagini în care îți scrii CV-ul, dacă ai colaborat cu Securitatea, dacă ai trecut și prin alte partide etc. După ce răspunzi la toate întrebările, un grup de oameni te evaluează și ești primit sau respins.
Aveți o formulă care spune „Noi, echipa USB…”. Nu credeți că greșiți creând impresia unei identități comune pentru un grup ai cărui membri nu aveți cum să-i cunoașteți foarte bine?
Oamenii ăștia sunt foarte serioși, noi îi propunem pentru guvernarea Bucureștiul, cel puțin din poziția de consilier local.
Nu aveți cum să stabiliți gradul lor de seriozitate.
Am văzut oamenii din partid strângând semnături. Șase săptămâni. I-am detectat și pe cei mai leneși, i-am văzut și în relațiile umane, i-am văzut și la ora 1 noaptea, pe mese, adunând semnături. Am o evidență a lor. În plus, nu construim o operă de artă. Construim o organizație care să funcționeze și să aducă niște răspunsuri în societate… Ce-ar fi trebuit să scriem pe aceste bannere, că „ne îndoim de noi înșine”?
Vi se pare că ar suna rău?
„Nici noi nu suntem siguri că vom putea să guvernăm…”. (Râde).
O parte din dosarele deasupra cărora Nicușor Dan și-a tocit coatele în ultimii ani, încercând să pună frână proiectelor edilitare pe care le-a considerat ilegale sau inoportune. FOTO: Andreea Alexandru/ Mediafax.
Matei Păun, șeful dumneavoastră de campanie, apare în #Panama_Papers. Cum l-ați cooptat?
Informația asta e o noutate pentru mine.
(Pe ecranul unui laptop, Nicușor Dan studiază documentul prin care Păun a fost numit director al firmei din Seychelles. Apoi, întreabă): Ce spune hârtia asta?
Spune că, în 2001, împreună cu alți trei asociați, cu care avea afaceri și în România, conducea o societate offshore în Seychelles. Cum l-ați cooptat?
Este un prieten. L-am cunoscut prin alți prieteni, în 2012. Ne-a ajutat în campanie. Ne-am mai întâlnit de atunci și acum s-a oferit să facă această muncă.
Ce presupune această muncă?
Coordonează logistic întreaga campanie.
Au mai venit oameni în această campanie pe filiera lui?
Oameni pe care el îi cunoștea, da.
Și sunt și pe listele USB?
Nu, sunt doar două persoane în echipa de comunicare.
Păun e și membru de partid?
S-ar putea să fie, la sectorul 1.
Lăsând cazul lui Păun la o parte, cineva de la USB a apelat la presă pentru verificarea uneia dintre persoanele care urmau să fie puse pe lista de consilieri de la un sector. Ca dovadă că nu îi cunoașteți bine pe candidați.
Cel care a apelat la presă putea să verifice singur acea persoană… Dar, poate din criză de timp, a preferat să externalizeze această sarcină… Dacă insistați, putem să ducem discuția asta și la acest nivel și să filosofăm la nesfârșit. Dar noi suntem în poziția de a încerca să punem capăt unei politici total rupte de realitate, care a făcut ca o floare să coste 300 de lei, care a dat șase primari din șapte cu dosare penale. Sunt lucruri concrete de făcut într-o campanie: până pe 26 aprilie, trebuie să strângi 18.000 de semnături, apoi trebuie să mergi să-ți aperi candidatura în instanță… Dacă sunt oameni care au intrat aici din interese personale, la un moment dat, vom vedea asta și îi vom înlătura.
Ce o să faceți dacă Gabriela Firea vă acuză, în campanie, că nu aveți copii, cum l-a acuzat pe Iohannis? Aveți un răspuns pregătit?
Am un răspuns. O să i-l dau ei direct.
(Interviul a avut loc în prima parte a lunii mai. În ziua și la ora la care programaserăm o altă întâlnire cu Nicușor Dan, ca să continuăm interviul – adică pe 26 mai, la ora 14:30 – candidatul USB a devenit tată. Vestea, atât de neașteptată încât a părut mai întâi o poantă, a fost întâmpinată de toată lumea cu uimire și râsete. Aproape nimeni dintre cei de la sediul USB nu avea idee că Nicușor Dan aștepta un copil. Ermetic din fire, fondatorul Asociației „Salvați Bucureștiul” ținuse totul secret. În jurul orei 15:00, confirmând ceea ce colegii lui încă mai priveau cu circumspecție, a publicat pe Facebook o fotografie întunecată, făcută pe holurile maternității, și a scris câteva rânduri în care a povestit ceea ce tocmai i se întâmplase).
| „Cațavencii”: „Momente esențiale din viața lui Nicușor Dan”, de Dan Panaet (fragment) |
| 1974 – Primele vacanțe pe malul mării. În timp ce copiii de vârsta lui construiau castele de nisip, Nicușor Dan avea grijă ca nici un turist să nu le demoleze, amintind că sunt castele de nisip de patrimoniu, care trebuie protejate.
1977 – Bucureștiul e zguduit de un cutremur devastator. Nicușor Dan se întreabă dacă seismul a avut aprobare ca să dărâme toate clădirile pe care le-a demolat. Bănuiește că la mijloc sunt interese imobiliare.
2014 – Cere să se redeschidă dosarul revoluției, ca să aflăm și noi cine a tras în clădirile de patrimoniu.
|
Există niște glume foarte bune în „Cațavencii” despre dumneavoastră. Faptul că ați devenit un calapod atât de bun pentru ironie nu vă sperie? Vă e frică de ridicol?
Cum am mai spus, n-am pic de orgoliu în întreprindere asta electorală. E o bătălie și asta presupune rezistență psihică. Glumele astea îmi plac și mie. Evident că cu cât sunt mai bune, cu atât îmi plac mai mult. Cu excepția faptului că ele merg pe un șablon care nu e real. Nu ne-am ocupat doar de monumente, ne-am ocupat de tot ce înseamnă dezvoltarea urbană a Bucureștiului. Ce mă deranjează mai tare sunt înjurăturile fără motiv: intru obosit pe Facebook și văd că mă înjură niște oameni, nu postaci, oameni reali, identificabili. În momentul ăla, intervine un dubiu. Am pierdut zece ani de viață și ăștia mă înjură. Intervine așa o deziluzie, o tristețe uriașă. Ăsta e, la nivel personal, lucrul care mă întristează cel mai tare în campanie, nicidecum glumele pe seama mea.
Ați declarat, la HotNews.ro, că n-ați citit nicio carte în ultimii zece ani. Ce impact credeți că a avut mărturisirea asta la publicul elitist pe care îl aveți?
Asta e realitatatea. N-am putut să spun altceva. Știu în continuare să citesc… Vin acasă extenuat. Sunt un om care se concentrează pe lucrurile pe care le face. Deja în viața mea de activist am fost la limită cu timpul. Chiar și a menține financiar o asociație care nu produce nimic e foarte solicitant.
Și ați mai zis că, imediat ce o să aveți timp, o să citiți toată opera lui Jung. De la nici o carte, săriți direct la psihanaliză?
Am citit cartea „Amintiri, vise, reflecții”, care mi se pare remarcabilă. M-a fascinat tenacitatea lui Jung și a rezonat cu niște intuiții de direcții de cunoaște către care aș vrea să merg, când o să ajung la pensie.
Ce tip de personalitate aveți în matricea lui Jung?
Nu știu… Mi-au făcut testul cei din echipa de comunicare, dar nu mai țin minte. Cred că sunt „Cavaler” sau cam așa ceva. (N.r. – nu există un tip de personalitate cu acest nume în matricea invocată).
Și se potrivește cu funcțiile executive tipologia dumnevoastră?
Da, sigur că da! Nu vedeți că am răbdat, fără să urlu, să îmi puneți toate întrebările astea?
Firma pe care Matei Păun (44 ani), șeful de campanie al candidatului USB, a înființat-o în Republica Seychelles (Oceanul Indian) se numea International Solutions. A fost înregistrată în 2001, de Păun și alți trei afaceriști, alături de care acesta deținea deja firme în România. Întrebat de RISE Project de ce a avut nevoie să creeze o firmă de carton în Seychelles, Păun a spus că nu își mai amintește de ea și că nu e un delict să ai o companie offshore. Consultant financiar cu cetățenie germană și domiciliu în SUA, Păun a făcut afaceri în România încă din 1997.
Decizia prin care Păun a fost numit director al firmei din Seychelles – redactată de avocații panamezi de la Mossack Fonseca – poate fi descărcată AICI. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma lui Păun din Oceanul Indian nu a deținut niciodată societăți comericale în România.
ACTUALIZARE (01.06.2016): Nicușor Dan a oferit următoarea explicație, în cazul Păun-PanamaPapers, astăzi, la o emisiune Gândul live: „Matei Păun, activând în domeniul financiar, a înființat o firmă prin anul 2000 (n.r. – în anul 2001), într-un stat cu taxe foarte mici. Această firmă n-a făcut niciodată afaceri cu România. De fapt, n-a făcut niciodată afaceri cu nimic. Este o firmă pe care a înființat-o, dar n-a folosit-o! (…) Nu e o crimă să faci o firmă. (…) [Ar fi o slăbiciune pentru USB], dacă din această firmă s-ar fi plătit salarii din România. O astfel de firmă este un instrument pe piața financiară globală. Pentru oamenii care înțeleg ce am spus eu aici, sunt convins că [publicarea acestei informații] nu mă dezavantajează. (…) Pentru oamenii care nu intră în adâncul informației, probabil că da”.
Înregistrarea, AICI, de la minutul 19:50.
Ionuț Stănescu
Redacţia PSnews.ro vă prezintă, miercuri, o nouă ediţie a seriei „Dosar de candidat”. Dacă, până acum, am relatat despre diverşi aspiranţi (posibili sau stabiliţi) la fotolii de primari, aspiranţi provenind din principalele partide parlamentare, de data aceasta este vorba despre Nicuşor Daniel Dan, un fost independent, un fost component al aşa-numitei „societăţi civile”, actual membru al unui partid mic şi nou-apărut.
Ghilimelele de la „societatea civilă” îşi au rostul lor, având în vedere, că, de când a intrat în atenţia publică şi până acum, Nicuşor Dan a trecut de la stadiul de simplu activist la cel de politician. Pe 2 decembrie, Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB), partidul ONG-istului Nicuşor Dan, a dobândit personalitate juridică, în baza hotărârii Curţii de Apel Bucureşti. Instanţa a dispus înregistrarea partidului în registrul special al Tribunalului Bucureşti, anunţă site-ul USB.
Între timp, Dan a participat la consultările organizate de către preşedintele Klaus Iohannis cu societatea civilă. Partea ciudată a acestor consultări a fost însuşi Nicuşor Dan: depusese deja actele pentru transformarea USB din organizaţie non-guvernamentală în partid. Aşadar, omul se afla între barca activiştilor ONG-işti şi cea a oamenilor politici, fapt ce nu a trecut neobservat în presă. Iohannis, în schimb, a tăcut, dar a vorbit consilierul prezidenţial Andrei Muraru: selecţia a fost una subiectivă, potrivit romanialibera.ro.
CV-ul? Ia-l de unde nu-i!
Pentru simplul fapt că acum, în decembrie 2015, nu există niciunde pe Internet vreun CV al lui Nicuşor Dan, ne vedem nevoiţi să reconstituim trecutul lui Nicuşor Dan din fragmente.
Astfel, pe site-ul Uniunii „Salvaţi Bucureştiul”, proaspătul om politic se prezintă:
„Nascut in 1969 la Fagaras. Liceul Radu Negru Fagaras 1984-1988, cu doua premii I la Olimpiada Internationala de Matematica. Studii in matematica la Universitatea Bucuresti, Universitatea Paris 11, Universitatea Paris 13 si Ecole Normale Superieure Paris. Doctor in matematica 1998 (Universitatea Paris 13). Cercetator la Institutul de Matematica al Academiei Romane. Organizator, prin Asociatia Tineri pentru Actiune Civica, al Forumurilor Tinerilor Români cu Studii în Străinătate, în 2000 și în 2002. Membru fondator si director executiv al Scolii Normale Superioare Bucuresti, universitate de elita in stiintele exacte. Initiatorul si presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul, din 2008”.
Despre această Şcoală Normală Superioară aflăm dintr-un articol al adevarul.ro ce datează din 2010, dar unde nu este menţionat numele lui Nicuşor Dan:
„La Şcoala Normală Superioară din Bucureşti (SNSB) vin studenţii cu rezultate foarte bune la învăţătură, pentru a urma masterate în matematică, informatică sau biochimie. Ei se pregătesc pentru ca mai târziu să se poată înscrie la doctorate excepţionale, oriunde în lume. (…) Instituţia de învăţământ funcţionează pe lângă două centre de cercetare ale Academiei Române: Institutul de Biochimie şi Institutul de Matematică «Simion Stoilow» şi este un soi de hibrid între stat şi privat. De la stat vin unii profesori, cei români, iar de la privat şcoala primeşte nişte minime sponsorizări”.
Haideţi să-l privim pe Nicuşor Dan la vârsta olimpiadelor, aşa cum se poate vedea peFacebook, într-un extras din Almanahul Copiilor 1988:
Spre deosebire de alţi ONG-işti, care se axează – cel puţin la debut – pe acţiuni controversate, pentru expunere mediatică, iar apoi stau cu geana pe tot felul de granturi, Nicuşor Dan a început cuminte, cu un demers decent, chiar dacă utopic de la o poştă. Este vorba despre Asociaţia „Tinerii pentru Acţiune Civică” (ATAC), un ONG care a activat între 1998 şi 2002. Conform site-ului personal al lui Dan (neactualizat, din păcate, după alegerile locale din 2012), asociaţia încerca să adune 1.000 de oameni „care să se coalizeze într-o structură şi să afirme: «noi vom schimba România!»”.
„Credeam într-o generaţie care să îşi ia, în sfârşit, soarta în mâini. Credeam că istoria poate fi determinată printr-un efort comun de voinţă şi nu se reduce la a fi rezultatul fluxurilor de capital. Privit retrospectiv (pleonasmul îi aparţine lui Nicuşor Dan – n.r.), acesta a fost cel mai mare eşec”, povesteşte activistul.
Asociaţia/Uniunea „Salvaţi Bucureştiul”
Înfiinţată în 2006 de către Nicuşor Dan, asociaţia „a apărut ca reacţie la agresiunea nesimţită asupra Bucureştiului din ultimii ani: demolarea a mii de case cu valoare de patrimoniu, construcţia a mii de imobile nepotrivite în zonele protejate, dispariţia a mai mult de jumătate din spaţiile verzi”, se arată pe site-ul politicianului.
Asociația a câștigat zeci de procese (30 până în iunie 2013, conform romaniacurata.ro) cu autoritățile locale din București. Printre succesele ASB, sunt de menţionat: anularea construcției unui „Aqua Parc” pe 7 hectare în Parcul Tineretului, salvarea de la demolare a unor clădiri de patrimoniu de pe Șoseaua Kiseleff și anularea unui proiect care ar fi construit o clădire de birouri în cadrul Palatului Știrbei pe Calea Victoriei. Totuşi, deşi ONG-ul lui Nicuşor Dan a obţinut în instanţă anularea deciziei de demolare a Halei Matache, aceasta a fost pusă la pământ în 2013. De asemenea, asociația a reușit să facă, în 2009, câteva schimbări la Legea urbanismului. Totuşi, în afară de Hala Matache, alt eşec l-a reprezentat Hotelul Marna, clădire interbelică în stilul art deco, demolată în 2011, potrivit lexpress.fr.
Pe 1 iunie 2015, a fost lansată Uniunea „Salvaţi Bucureştiul”, între timp ieşită de sub ciocanul judecătorului având formă de partid.
Nu vă plictisim cu descrierea care se găseşte pe site-ul USB, o descriere care merge pe ideea generală „să fie bine, să nu fie rău”. Ceea ce vrem să scoatem în evidenţă sunt unele părţi din programul partidului (pe lângă aspecte previzibile, precum lupta anticorupţie, încurajarea educaţiei, a sănătăţii, ecologismul etc.):
– reducerea numarului de semnaturi necesare propunerii candidaturilor la toate tipurile de alegeri
– permiterea existentei partidelor locale la nivelul localitatilor, prin conditionarea existentei partidului local de prezentarea de candidaturi exclusiv in localitate
– alegerea primarilor si a presedintilor de consilii judetene din doua tururi de scrutin
– transpunerea pe Internet a sistemului de plăţi şi al celui de informaţii publice ale Primăriei Capitalei;
– un raport liceu / scoli profesionale in acord cu necesarul pietei muncii; cadru legislativ prietenos care sa permita colaborarea intre scolile profesionale si companiile interesate
– evaluarea independenta, internationala, a cadrelor universitare si a universitatilor
– stabilirea numarului de locuri gratuite la universitatile de stat in functie de necesarul pietei muncii; cadru legislativ prietenos care sa permita colaborarea intre universitati si companiile interesate
– respectarea bugetului pentru educatie de 6% din Produsul Intern Brut;
– marirea ponderii bugetului pentru salariile medicilor in cadrul bugetului sanatatii, pentru reducerea fenomenului de migratie a medicilor.
Nicuşor Dan se învinge singur, cu propriile arme, via Mădălina Manole
Echipa lui Dan este destul de prezentabilă:
– un profesor de arhitectură (Ioan Miloş), care a obţinut, împreună cu alţii, premiul I la concursul pentru amenajarea Centrului Civic Braşov;
– o economistă (Alina Horotan Vernon), care a lucrat la două companii de audit din Big Four (topul celor mai mari patru astfel de firme la nivel mondial): KPMG şi PwC;
– un specialist în comunicare (Dan Podaru), care se laudă cu un volum de poezii („Aproape dragoste”, din 2011). Dacă vreţi să râdeţi sau să vă pătrundeţi de sensibilitatea eului liric, găsiţiaici o posibilă mostră.
Pe al patrulea membru al echipei l-am păstrat la finalul enumerării, „pour la bonne bouche”: Argentina Traicu.
„Nascuta in 1972, a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Sectia Franceza – Romana, a Universitatii Bucuresti, in 1995. Cu peste 17 ani de experienta in domeniul comunicarii, si-a inceput cariera in 1995, in presa scrisa, ca redactor de stiri. De-a lungul timpului a ocupat functii de redactor-sef adjunct, redactor-sef sau director general adjunct, in cadrul Agentiei Nationale de Presa. Din 2013 si-a orientat activitatea in domeniul Relatiilor Publice si comunicarii strategice pentru companii, dezvoltand in cadrul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti o serie de proiecte pentru mediul de afaceri local. In prezent, este comunicator pentru un important cabinet de avocatura de business din Romania”. Aşa sună descrierea Argentinei Traicu de pe portalul USB.
A se observa că USB-ista a scris: „în cadrul Agenţiei Naţionale de Presă”, nu „în cadrul Agerpres”, probabil pentru ca Google să nu indexeze această prezentare pe aceeaşi pagină de rezultate care trimit spre scandalul care a făcut-o cunoscută pe Traicu în lumea mediatică – un fel de scenariu al filmului „Shattered Glass”, dar cu mult mai puţină subtilitate.
În iulie 2010, s-a sinucis cântăreaţa Mădălina Manole. La scurt timp după aceea, Agerpres a publicat un material prezentat drept ultimul interviu acordat agenţiei de către artistă. Argentina Traicu (şi atunci, şi acum director general adjunct al Agerpres) a văzut articolul (scris de altcineva) şi l-a şters de pe flux, fără, însă, să publice vreo erată. Motivul? „Materialul a stat puţin”, relatează paginademedia.ro.
Să ne întoarcem la Nicuşor Dan. Ce spune primul punct din programul partidului?
„USB militeaza pentru o asezare a ierarhiilor in societatea romaneasca pe criteriile moralitatii si competentei. Membrii USB vor fi persoane a caror moralitate nu poate fi pusa la indoiala, care activeaza in vederea realizarii interesului public. USB va propune pentru pozitii publice doar persoane ale caror competente corespund respectivelor pozitii”.
Nu că vreau să spun, dar vreau să zic: să fie primit!
Cam aceasta este ideea exprimată de Nicuşor Dan pe 8 septembrie 2015, într-un interviu acordat adevarul.ro. Cu alte cuvinte: se erijează el într-un candidat altfel decât ceilalţi, dar, la o adică, n-ar da cu piciorul unui partid învechit în rele, dacă e vorba ca acel partid să-l sprijine până la ciolan.
„Nu mă aştept să vină partide să spune că susţine cadidatul Nicuşor Dan din alt partid. Pe un program vom lua o soluţie rezonabilă. Una e să pierzi patru ani din viaţă pe lângă primărie şi alta e să faci parte din primărie. Vom negocia cu unele partide în cazul în care se va respecta programul propus. Partidele nu cred că-şi mai permit să vină cu oamenii din consilii. Este o corupţie generalizată şi consilierii trimişi de partide ştiu ce se întâmplă acolo”, a spus Dan.
Întrebat în legătură cu o eventuală susţinere din partea PSD, activistul (instanţa încă nu-l făcuse politician) a răspuns: „Pentu susţinere o să spun: «mulţumesc». De ce n-aş spune asta? E un scenariu ipotetic, e o manifestare de voinţă a unui partid de a susţine un candidat. Nu pot să-i fac să nu mă susţină. Din politeţe, o să spun: «mulţumesc»”.
Nu am cârcoti pe acest subiect dacă, la doar 8 zile după afirmaţiile citate mai sus, activistul-politician nu ar fi distribuit pe Facebook o imagine în care efectiv le urează un bicolor„#HAISICTIR” PSD-ului şi PNL-ului, după blatul celor două partide pentru propulsarea UNPR-istului Ştefănel Marin în funcţia de primar general interimar:
De unde bani? Toate drumurile duc la Soros?
La începutul lunii noiembrie, l-am contactat pe Nicuşor Dan, rugându-l să ne vorbească despre finanţarea de care beneficiază entitatea pe care o conduce.
„Sunt între 10 şi 15 persoane, cu sume între 50 şi 4.500 de lei”, a afirmat Nicuşor Dan, care a evitat să menţioneze vreun nume, explicând că, deocamdată, nu are acceptul în acest sens:„Nu am acceptul lor să le dau, dar cel puţin sumele le vor face publice, cum am făcut şi în 2012”.
De asemenea, activistul a subliniat că niciunul dintre susţinătorii săi financiar nu este demnitar.
Oras: BUCURESTI
DESCRIEREA PROIECTULUI
„Niciunul dintre ei nu e demnitar; în rest, sunt oameni normali. Lucrează în companii, sunt arhitecţi, avocaţi, deci profesiuni liberale”, a spus Dan.
Nu în ultimul rând, posibilul candidat la Primăria Bucureştilor a dat asigurări că nu are vreo legătură cu Elena Udrea ori cu fostul PDL, aşa cum a fost acuzat în campania din 2012, din cauza suprapunerii unor puncte din programele celor doi politicieni.
„N-am avut niciun fel de legătură cu PDL-ul de atunci, ba chiar am făcut plângere penală împotriva PDL. Cu 3 zile înainte de campanie, au distribuit un ziar care se numea «Salvaţi Bucureştiul», fără niciun acord din partea mea. Elena Udrea nu a candidat în 2012 (ci Silviu Prigoană); oricum, nu am avut niciun fel de legătură. Eu am făcut o conferinţă de presă atunci, în care am criticat programele lui Oprescu şi Prigoană. La Prigoană, cel mai penibil era că spunea, în programul lui electoral, că toate cele 7 primării vor păstra contractele cu firmele de salubritate, printre care se număra şi firma lui”, a încheiat Nicuşor Dan.
Dar omul, cât trăieşte, învaţă. Aşa şi noi: am învăţat să iscodim din site în site şi am găsit două proiecte pentru care Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul” a obţinut finanţare de la Fondul ONG în România. Finanţările nu sunt datate, dar câteva portaluri de ştiri le plasează în perioada 2013-2014.
Redăm mai jos descrierile complete ale celor două proiecte (în ordinea apariţiei la căutări pe site-ul fondong.fdsc.ro).
Proiectul Asociatiei Salvati Bucurestiul „Instrumente pentru accesul la justitie al ONG-urilor” raspunde problemelor de dezvoltare urbana, constructii, protejarea patrimoniului si protectia mediului cauzate de lipsa de transparenta a autoritatilor (deci lipsa participarii publice), rata mare de decizii ilegale ale autoritatilor si ineficienta institutiilor de control. In sprijinul participarii publice si a acesului la justitie in aceste domenii: va fi elaborat un ghid pentru aceste activitati, va functiona un Call center on-line si 3 Centre de resurse locale, 40 de activisti vor fi formati in 3 traininguri, 10 ONG-uri vor fi indrumate in a desfasura aceasta activitate, va fi realizat un volum de practica judiciara. ONG-urile participante la proiect vor realiza un raport al functionarii institutiilor si vor constitui o coalitie. Solicitantul si partenerii locali vor fi formati in fundraising si vor desfasura cate o campanie de fundraising. Proiectul are o campanie de promovare intensa”.
Buget: 68,416.20 EUR
Judet: BUCURESTI
Oras: BUCURESTI”
Spre deosebire de Nicuşor Dan, Fundaţia Centrul de Resurse pentru Participare Publică (partener în al doilea proiect de mai sus) îşi menţionează detaliat finanţatorii – aici:http://www.ce-re.ro/finantatori0. Printre ei, se numără Camera Deputaţilor, ambasada SUA şi cea a Franţei, Comisia Europeană şi Fundaţia pentru o Societate Deschisă (ONG-ul fondat în 1993 de către miliardarul internaţional George Soros, apostol al democraţiei capitaliste în Europa de Est).
Cum stătea Nicuşor Dan cu banii în campania din 2012. Împrumut de la un viitor ministru „tehnocrat”
Nu era vreun nabab Nicuşor Dan. Patru bucureşteni, dintre care trei patroni de firme, şi o profesoară de matematică din Paris, cu cetăţenie româno-franceză, au contribuit cu fonduri la campania de strângere de semnături iniţiată de candidatul – pe atunci – independent, aspirant la postul de primar general. Potrivit declaraţiei de avere (indisponibilă acum, în decembrie 2015, dar citată de b365.ro în 2012), Nicuşor Dan a încasat, în total, 2.500 euro şi 27.900 lei, de la cele cinci persoane. Totuşi, aceste sume nu erau suficiente pentru asigurarea campaniei electorale, iar Nicuşor Dan a făcut apel la cei care se regăsesc în principiile lui, ca să-l sprijine.
Patronul unei firme de IT, fosta prietenă a lui Nicuşor Dan, care lucrează ca profesor de matematică la Paris, asociatul unei firme care se ocupă cu comerţul online în România şi Statele Unite ale Americii, patronul unui fond de investiţii şi un angajat al Ministerului de Interne, detaşat în Kosovo, au făcut donaţii de minimum 500 euro pentru campania electorală a preşedintelui Asociaţiei ”Salvaţi Bucureştiul”. ”Am mai primit mai multe donaţii, începând de la 5 lei, prin bancă şi teledon, pentru campania de strângere de semnături. Legea mă obligă să menţionez în declaraţia de avere numele celor care au făcut donaţii mai mari de 500 de euro. Suma totală pe care am strâns-o pentru campania electorală, din donaţii, este de circa 20.000 euro”, a declarat Nicuşor Dan pentru b365.ro, care a decis să îi respecte cererea de a nu da publicităţii numele donatorilor.
Cu un salariu de cercetător care abia depăşeşte lunar venitul mediu net încasat de bucureşteni, Nicuşor Dan nu deţinea, în 2012, nici măcar o garsonieră pe numele său. El nu se putea lăuda decât cu un teren cu potenţial investiţional ridicat. Potrivit declaraţiei de avere, Dan era proprietarul unui teren intravilan în Predeal, de 7.460 mp, pe care l-a achiziţionat în 2007 printr-un credit ipotecar. Preşedintele Asociaţiei ”Salvaţi Bucureştiul” a explicat, pentru b365.ro, că acest teren are un potenţial ridicat, pentru că se află într-o zonă ce se va dezvolta pe viitor. Mai mult, Nicuşor Dan spune că valoarea acestui teren, pentru care plăteşte o rată lunară de 600 euro, ajunge la 250.000 euro în prezent, cu mult peste nivelul creditului accesat. Pretendentul la fotoliul de primar general al Capitalei mai avea, acum trei ani, un autoturism Citroen BX, fabricat în 1986, şi şapte conturi curente în lei, dintre care două aveau sold 0, iar celelalte cinci totalizau 21.410 de lei. Deşi nu deţinea vreun imobil pe numele său, Dan a acordat două împrumuturi în nume personal lui Sorin Ioan Moldovan şi Simonei Niculescu. Cei doi au primit de la Nicuşor Dan 21.000 de euro şi, respectiv, 1.000 de euro şi 30.000 de lei.
De-a lungul anului 2011, Nicuşor Dan a primit, în total, 22.200 de lei, pentru activitatea de cercetare, desfăşurată la Institutul de Matematică al Academiei Române. Astfel, conform contractului de muncă, pretendentul la funcţia de primar general a încasat un salariu lunar de 1.850 lei. Tot în 2011, ca preşedinte al Asociaţiei ”Salvaţi Bucureştiul”, candidatul independent a primit 2.680 lei, conform contractului de drepturi de autor încheiat cu ONG-ul pe care îl conduce.
Potrivit declaraţiei de avere citate de portalul de ştiri menţionat, Nicuşor Dan avea, în 2012, datorii în valoare totală de peste 115.000 de euro, dintre care 88.964 de euro reprezentau valoarea creditului ipotecar accesat în 2007, cu scadenţă în 2032. Candidatul independent la PMB avea, însă, de returnat mai bine de 25.000 de euro până la finele anului 2012: 15.000 de euro fostei prietene, 8.745 de lei Ioanei Simionescu şi 21.900 de lei lui Marius Raul Bostan – ajuns, între timp, ministru al Comunicaţiilor în guvernul Dacian Cioloş. Activistul a dat asigurări că urma să plătească aceste creanţe din împrumuturile pe care şi el le acordase. Preşedintele ONG-ului a ţinut să precizeze că nu a putut primi banii înainte de campania electorală şi din acest motiv a fost nevoit să se împrumute: ca să strângă semnături şi să cumpere materiale publicitare.
Cam portocaliu în afaceri
Se pare că zvonurile din 2012, privind presupusele legături ale lui Nicuşor Dan cu PDL, nu sunt complet lipsite de fundament.
Potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), consultate de PSnews.ro, Nicuşor Daniel Dan a fost acţionar al unei firme, de la înfiinţarea ei (în octombrie 1997) până în septembrie 2008. Este vorba despre societatea ATLAS COMPUTER COMIMPRODEX SRL, menţionată în documentul oficial cu activitatea principală „închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate”, iar în 2014 şi cu activitatea „comerţ cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice şi software-ului”.
În aceeaşi perioadă, îl găsim ca acţionar al companiei pe Sorin Ioan Moldovan, despre care am scris mai sus că a fost împrumutat de către Dan cu 21.000 de euro.
Partea ciudată este că, deşi pe cdep.ro, Atlas Computer Comimprodex SRL este trecută într-o declaraţie de interese completată în decembrie 2004 de către fostul deputat PD (ulterior PDL) Octavian-Claudiu Radu, numele ex-parlamentarului nu apare în documentul de la Registrul Comerţului. În schimb, actul furnizat de ONRC arată legături de afaceri ale Atlas Computer Comimprodex cu Radu Trading Company SRL, şi ea identificabilă în declaraţia de interese a lui Octavian Radu.
Pas cu pas, dar dacă se surpă strada?
Nu încheiem acest articol fără să remarcăm o ironie a hazardului. Acum câteva zile, din cauza lucrărilor la Magistrala 5 de metrou, s-a surpat asfaltul la intersecţia dintre bulevardele Eroii Sanitari şi Eroilor. Nu departe de locul incidentului, se găseşte sediul Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, după cum se poate vedea pe această hartă. Nicuşor Dan nu a anunţat vreo schimbare de sediu după ce ONG-ul a devenit partid, aşa că ne rămâne doar să îi urăm multă grijă pe unde calcă acestui „băiat cuminte” al politicii bucureştene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu