BOMBA: GHITA, mai e putin pan' la PORTITA/ SLUGA lui VANTU vrea sa DARAME INSTITUTIA Politicienilor CORUPTI !

Dacă Sebastian Ghiță urmărea interesul public, ne-ar fi devoalat plagiate reale din medicină ale unora ca Sinescu sau Beuran. Nu unul inexistent al șefei DNA de a cărei semnătură depinde numărul anilor pe care-i va mai petrece în libertate

Devoalarea plagiatului adversarului este noua măciucă din piața politică și a jocurilor de putere. Într-o clasă politică și a decidenților dominate de cancere „mai grave”, plagiatele au alura unor „dulcegării”, ba chiar ”frivolități”.

Opriți-vă pentru o secundă înclinația spre vituperare. E adevărat că în cazurile lui Gabriel Oprea, Victor Ponta sau Petre Tobă care și-au agățat la brelocul de statut social și profesional un sclipitor doctorat în științe juridice, sociale sau militare vorbim de abuz, fals, uz de fals și șarlatanie. Însă unii măcar nici nu practică pe linia doctoratului.

Dacă Sebastian Ghiță ar fi urmărit un interes public legitim adică care să servească interesele tuturor cetățenilor României și nu doar ale unei clici restrânse cu probleme penale s-ar fi putut orienta către lumea medicinii unde ar fi putut descoperi „faptele de vitejie„ ale unora ca Mircea Beuran sau Ioanel Sinescu, doi doctori de al căror bisturiu depinde viața unor oameni.

La doctori e simplu: pe lângă toate tarele unui plagiat al oricărui doctorand făcut la apelul bocancilor la ei e vorba chiar de malpraxis. Stai liniștit pe masa de operație intubat cu cel mai fin oxigen cu gândul că te va opera un doctor cu doctorat și când colo țeapă: doctorul și-a copiat doctoratul de la vreun renumit guru în medicină din străinătate.

Telenovela cu plagiatele și cu scoaterea unora din piața politică pe baza plagiatelor a încetat pentru o secundă să mi se pară o „dulcegărie„ și o „frivolitate„ în comparație cu „bagajul„ infracțional, ce le stătea ca o cocoașă unora din această piață, odată cu „detonarea„ ratată a lui Sebastian Ghiță. Cancerul industriei IT și unul dintre cei mai nocivi băiețași din piața politică și-a adus brusc aminte acum câteva zile că în urmă cu vreo patru ani ar fi măsluit alături de încă vreo două sluguțe ale lui Victor Ponta nu știu ce rezultat al nu știu cărui comitet care urma să constate că lucrarea de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, șefa DNA, ar fi fost plagiată.

Sebastian Ghiță nu ne-a lămurit deloc că e vorba sau nu de un plagiat dar șarada merită atenție din cel puțin două motive, ba chiar trei. Primul e legat de faptul că șefa DNA practică în domeniul lucrării sale de doctorat și al doilea de ce mai inventează penalii care au probleme cu legea pentru a-și decredibiliza și intimida anchetatorii și instituțiile pe care aceștia îi reprezintă. Ca o paranteză, ce face azi Ghiță a făcut de exemplu Silvio Berlusconi, fostul premier al Italiei, cu procurorii anti-mafia care îl anchetau pe el și pe camarila lui (pentru mai multe detalii citiți cartea Jaful Romei a jurnalistului de investigații Alexander Stille apărută la Editura Rao). Al treilea e mai simplu, mai frivol și mai ticălos: campania electorală a început cu o minciună gogonată care se va rostogoli și se va tot rostogoli până după alegeri.

Am certitudinea că, în acest caz, sunt șanse extrem de mici să fie vorba de un plagiat. Nu mă bazez doar pe răspunsul ferm al șefei DNA și pe bâlbâielile părții acuzatoare. Ca o mică paranteză am fost amuzat de încremenirea plutonului de jurnaliști și de lideri de opinie vădit prea pro-DNA preț de câteva ore după „detonarea„ lui Sebastian Ghiță. Unora dintre ei le-a venit inima la loc și au început să posteze mai lejer după câteva ore. Cam aici s-a oprit pentru moment și efectul „devastator„ al detonării lui Ghiță. Alții încă stau în expectativă și așteaptă confirmări care să-i elibereze de povara necunoscutului.

Începând însă cu a doua zi când a fost audiat la Parchetul General, Sebastian Ghiță a început să fie lapidar, să-și piardă din minima coerență ce părea că-l însoțește în ziua detonării și în general să se demaște că nu este decât un biet pion într-un război politico-mediatic, unii ar zice și cu ceva conexiuni în taberele din diferite servicii de informații care ar duce o bătălie susținută zilele acestea pentru supremație dar și pentru propria existență.

Ca și cum cele patru dosare penale în care este cercetat de DNA nu i-ar fi fost îndeajuns, Sebastian Ghiță și-a mai prins singur de picior o ghiulea pentru care va fi nevoit să tot stea față în față cu procurorii și ulterior și cu judecătorii. Cum era de așteptat, el a fost însoțit în demersul său de fostul președinte Traian Băsescu ajuns în cel mai jos moment al poziției sale față de DNA, SRI și lupta anticorupție. Cel mai jos moment de până acum pentru că mă aștept să-și mai aducă aminte tot soiul de lucruri fie despre Laura Codruța Kovesi, fie despre DNA sau SRI pe care le va spune singur sau îl va lăsa pe Ghiță sau pe alții.

Dar momentul la care visez cu ochii deschiși este cel în care Traian Băsescu va ajunge în studioul lui Mihai Gâdea unde între două schimburi de flegme își vor declara ura comună împotriva DNA și a lupte anticorupție și, evident, împotriva Laurei Codruța Kovesi. Din informațiile mele, un astfel de moment nu este chiar așa de departe pentru că se poartă deja negocieri între cei doi inamici care împart aceeași tabără.

Acum că această furtună în paharul cu apă al campaniei electorale pare că s-a făsâit care sunt efectele reale? Niciunul în afară de faptul că unii s-au mai afundat și mai adânc în noroiul ridicolului.
Sebastian Ghiță ar fi fost credibil dacă ar fi devoalat de exemplu de plagiate care contează cu adevărat cum ar fi cele din medicină ale unora ca Mircea Beuran sau Ioanel Sinescu. Doctori de al căror bisturiu depind nu numai viața unor oameni săraci sau bogați dar și viitorul medicinei românești pentru că aceștia dar și alții profesează și scot pe bandă rulantă viitori medici al căror singur scop este să-și securizeze „clientela„ prin orice fel de mijloace posibile?

Numai că Sebastian Ghiță nu urmărește interesul public ci pe cel al unui grup infracțional organizat extrem de restrâns și care își închipuie că astfel va determina Organul să o lase mai moale cu ancheta, eventual să mai piardă niște dovezi pe drum sau să-și trimită procurorii începători atât la întocmirea dosarelor dar și ulterior în susținerea acestora în instanțele de judecată.