BOMBA: A sarit un FLOC din PSD si l-a prins Vlad TEPES !

PRU, o cutie goală pe care toată lumea are interesul să o prezinte ca bomba politică a acestor alegeri

Văd că subiectul fierbinte al acestui sfârșit de vară îl reprezintă umflarea partidului extremist al lui Bogdan Diaconu cu foști oameni din PSD, mulți dintre ei din anturajul lui Victor Ponta. Întrebarea cea mai importantă lansată în spațiul public este dacă și fostul premier se va alătura Partidului România Unită, consolidând o formațiune, altfel marginală. Eu cred însă că ne aflăm în fața unui alt subiect artificial, făurit undeva în subteranele politicii românești, dar, spre deosebire de alte asemenea construcții (UNPR), de data aceasta făcătura este atât de străvezie, încât am sentimentul că suntem luați drept cretini.

Am să mă explic mai jos de ce cred că Partidul România Unită e în realitate un ambalaj gol, dar pe care foarte mulți au interesul să-l prezinte ca fiind bomba cu ceas a alegerilor parlamentare din acest an.

În primul rând, trebuie să spunem că Bogdan Diaconu, fondatorul PRU, este un traseist politic care a trecut din PSD în PC, pentru ca apoi să se întoarcă în PSD, ca să intre în Parlament la alegerile din 2012 și, ulterior, în 2014, să înființeze o nouă formațiune, Partidul România Unită.

Beneficiind de surse de finanțare obscure, Diaconu s-a remarcat printr-un naționalism de 2 lei, cu declarații și acțiuni extremiste mai degrabă ridicole, decât periculoase. Spre exemplu, la o ședință de partid a scos demonstrativ steagul UE și l-a aruncat, afirmând că ”în sediile Partidului România Unită nu se va mai afișa steagul Uniunii Europene până în momentul în care UE înțelege că România trebuie tratată cu respect” (sursa aici), a depus un proiect de lege pentru scoaterea în afara legii a politicienilor maghiari pe care i-a numit ”inamicii României” (aici) sau a declarat că s-a săturat de Europa necreștină, birocratică, corporatistă și, mai nou, musulmană” (aici).

Că veni vorba de musulmani și imigranți, partidul lui Diaconu a dat dovadă de mare vitejie când a scos fix 15 protestari în calea primilor 15 imigranți repartizați de UE României și care au ajuns la un centru de refugiați din Galați. Au fost refugiatul și protestatarul, cum ar veni, dar Diaconu și-a atins scopul și anume acela a fi reflectat de presă, ca un apărător al fibrei noastre creștine, în fața invaziei musulmane.

Dacă mergem puțin în spate, pe Bogdan Diaconu îl regăsim cu articole și pe site-ul postului de radio ”Vocea Rusiei”, portavocea oficială a propagandei lui Putin. De pe această plaftormă, liderul PRU susținea normalizarea relației cu Rusia și-l lăuda pe Victor Ponta pentru deschiderea către China (aici).

Lucrurile aceste se întâmplau când Diaconu mai făcea încă parte din PSD, partid de care însă s-a lepădat rapid în 2014, acuzându-l că este la fel ca toate celelalte pentru că ”tratează țara ca pe propriul buzunar”.

Nu întâmplător dau toate aceste exemple. Până acum câteva zile, ai fi zis că Bogdan Diaconu dorește să fie o voce puternică anti-occidentală, naționalistă spre extremistă și ultrapopulistă. Nu comentez aici moralitatea unui astfel de discurs în România anului 2016, dar cred că o asemenea poziționare politică ar putea aduce un oarecare succes electoral. Mărunt deocamdată, având în vedere că la localele pe București, PRU a scos doar 2%, dar cine știe pe termen lung?

După cum spuneam, e bine să reținem aceste ”fapte de vitejie” ale PRU, pentru că, de câteva zile, lucrurile nu mai sunt ce păreau a fi. Spre exemplu, Bogdan Diaconu ne spune acum că  ”România are nevoie de Parteneriatul Strategic cu SUA și va fi prezentă mereu ca partener NATO!” și că ”pentru români și pentru PRU naționalismul înseamnă susținerea parteneriatului pentru securitate cu SUA și respingerea fermă a înțelegerilor mârșave dintre Germania-Franța cu Rusia în detrimentul României și al Europei!” (sursa: aici). Deci ați înțeles? Americanii sunt ok, în timp ce rușii sunt răi (la pachet cu nemții și francezii).

În acest context, foarte interesantă mi s-a părut și declarația dată ieri la B1 TV  de proaspătul intrat în PRU deputatul Mihai Sturzu (fost PSD), în cadrul unei emisiuni la care am participat, și care mi-a răspuns tranșant, atunci când l-am întrebat dacă se regăsește în valorile promovate de Partidul România Unită (naționalism, anti-UE etc): ” E bine că mi-ați pus această întrebare. Nu, nu mă regăsesc!” Sturzu a explicat apoi că este sigur că acest tip de discurs extremist nu va mai exista în discursul public al partidului și că Bogdan Diaconu a exagerat probabil până acum doar din dorința de a se face cunoscut în spațiul public.

Deci cu alte cuvinte, ni se spune explicit că va avea loc o curățare de imagine a PRU, o dată cu venirea grupului de prieteni ai lui Victor Ponta, cu Sebastian Ghiță în frunte. Și uite așa ne putem trezi și cu Mircea Geoană în partidul lui Diaconu, cel puțin așa arată negocierile purtate de cei doi.

Nu știu dacă, în realitate, Bogdan Diaconu nu a primit la un moment dat misiunea să construiască un partid de rezervă pentru un anumit grup de oameni, în perspectiva alegerilor din 2016, deși această variantă este perfect plauzibilă. Cert este că nimic nu pare acum mai artificial pe scena politică decât această construcție.

Dar dacă toată lumea are interesul să o prezinte ca pe o bombă politică în preajma alegerilor, asta se întâmplă pentru că fiecare are un interes cât se poate de concret.

Primul interesat este Victor Ponta care, în contextul neînțelegerilor cu Liviu Dragnea, vrea să-i arate acestuia pisica, în sensul că este capabil să-i rupă o bucată din partid pe care să o ducă la PRU, determinând astfel pierderea alegerilor de către PSD. Cred mai degrabă că Ponta nu vrea să plece cu adevărat din partid, dar ar putea fi împins de Dragnea pe scări și atunci singura soluție ar fi PRU.

De asemenea interesați de umflarea PRU sunt unii precum Sebastian Ghiță care, ajunși din urmă de dosare penale, și-ar dori o protecție în viitorul Parlament. Sau, la fel de interesați sunt oamenii din celelalte partide, în special PSD, care știu sigur că nu se vor mai regăsi pe listele de candidați.

Apoi, de ce nu ar fi PRU un refugiu și pentru Gabriel Oprea? Fostul vicepremier nu și-a abandonat niciodată planurile de mărire politică, numai că în acest moment toată lumea se dezice de el din cauza imaginii publice catastrofale.

Nu este exclus nici ca scopul real al PRU să fie oprirea PSD și ALDE (plus eventual PMP) să-și împartă puterea după 2016, deși nu e foarte clar cine ar fi în spatele acestui plan.

Vestea proastă însă pentru cei care-și leagă speranțele de noua construcție este că aceasta are șanse minime să depășească stadiul de embrion. De fapt, e mult mai proastă decât UNPR, care nu a reușit niciodată să intre singură în Parlament.

PRU își pierde în acest moment foștii susținători, și așa puțini, iar pe contul său de Facebook, Bogdan Diaconu e făcut varză (sursa aici) din cauza traseișilor primiți în partid. Pe bună dreptate, electoratul lui Diaconu nu mai înțelege nimic din ce se întâmplă.

Eu zic însă că umflarea PRU este și o veste bună pentru societate. Șmechereala aceasta ieftină de care dau dovadă cei din culisele politicii dâmbovițene, care chipurile construiesc alternative anti-sistem, își arată încă o dată limitele, iar acest lucru poate contribui la împărțirea apelor, o dată pentru totdeauna, în România. Deci, dacă atâta puteți, atunci sunteți penibili, dragi sforari dâmbovițeni!