Anunţul că UNPR fuzionează cu PMP, partidul condus de fostul preşedinte Traian Băsescu, a luat prin surprindere şi clasă politică, şi presa, şi electorat, stârnind, un val de critici.
Mişcarea lui Traian Băsescu pare, însă, să indice strict un calcul pragmatic. Traian Băsescu – politicianul care a câştigat patru competiţii electorale majore: două pentru Primăria Capitalei şi două pentru Preşedinţia României, unele, în condiţii vitrege, în care estimarea preelectorală îl dădea ca perdant – nu este omul care să accepte înfrângerea la urne. Or, la prima confruntare electorală, propria sa creaţie, PMP, partid intrat singur în cursa electorală, a obţinut un scor foarte modest: 4,27%. Concretizat în 18 mandate de primar, 37 de mandate de consilieri judeţeni şi 1.315 mandate de consilieri locali. Este un rezultat care ameninţa intrarea PMP în Parlament, la alegerile din toamnă. Un rezultat care a lăsat să se întrevadă, de atunci, nevoia de alianţă
Aşa s-au născut, în teritoriu, negocierile de către PMP ale unor majorităţi politice chiar şi cu partide cu ai căror lideri şi ale căror acţiuni Traian Băsescu se află, de ani de zile, în război. Un război escaladat până la nivelul maxim, de coalizare împotriva lui, pentru a-l suspenda din funcţia de preşedinte. De aceea, această mişcare – pe care dl Băsescu a motivat-o, câteva zile după alegerile din iunie, prin necesitatea valorificării funcţiilor de consilieri obţinute de PMP prin vot, “bineînţeles, încercând să obţină şi angajamentul că o parte minimă din programul cu care au fost în campanie va deveni şi program al respectivului Consiliu” – a fost nedigerabilă şi pentru o parte a electoratului PMP.
După acel 4,27% obţinut de PMP la alegerile locale, se pare că fostul preşedinte a scrutat scena politică, să identifice un posibil aliat. Cu PNL, nicio şansă. Pentru că PNL, ameninţat şi el cu o înfrângere la parlamentare, cochetează cu ideea unei alianţe cu PSD, după alegerile din toamnă. În plus, între Traian Băsescu şi Vasile Blaga sunt disensiuni ce par a fi insurmontabile. UDMR merge, conform “cutumei”, cu cel care câştigă. Iar în privinţa partidelor mai noi, pe acestea nu se poate pune bază. Încă. Nu a reuşit niciunul să crească, să devină un jucător politic care să fie luat în seamă – unele dintre ele fiind în situaţia de a nu avea nici candidaţi la locale în oraşele mari sau la Consiliile Judeţene, pentru că nu a reuşit să strângă numărul necesar de semnături. Se pare, deci, că singura alternativă a fost UNPR – sau ce a mai rămas din acest partid, confruntat cu o hemoragie de cadre, după retragerea de la vârf a controversatului Gabriel Oprea.
UNPR – stigmatizat de problemele penale şi de plagiatele fostului său preşedinte Gabriel Oprea, proprii sau coordonate, stigmatizat de traseism şi de faptul că nu a intrat în Parlament decât “lipindu-se”, în numele “interesului national”, de PSD sau PNL – nu este, deci, cea mai bună soluţie pentru PMP şi pentru imaginea lui Traian Băsescu. Dar, pragmatic privită problema, pentru PMP este aducătoare de câştig. Cel puţin, pe termen scurt.
Rezultatele la alegeri indică UNPR ca având 26 de mandate de primar, 14 mandate de consilieri judeţeni şi 1.203 mandate de consilieri locali. La acestea se adaugă zestrea logistică: organizaţii judeţene, sedii. După absorbţia UNPR, PMP va avea, în ţară, 41 de primari şi 138 de viceprimari, 2.518 de consilieri locali şi 51 de consilieri județeni. Şi, se pare, o majoritate în Consiliul General Bucureşti, ceea ce înseamnă că primarul PSD Gabriela Firea va trebui să aibă acceptul consilierilor PMP (foşti UNPR) pentru a-şi trece proiectele. În plus, dacă se va constitui grup parlamentar, la alegerile din toamnă PMP va avea reprezentanţi în secțiile de votare, ceea ce este extrem de important mai ales pentru partidele mici, care, nu o dată, au reclamat că sunt furate la urne de jucătorii de primă mărime. Deci, după o primă estimare, fuziunea cu UNPR – de fapt o absorbţie a UNPR – e un câştig pentru PMP.
Râmâne de văzut acum, după ce Traian Băsescu a înghiţit această broască râioasă a politicii româneşti, câte dintre propriile idei, propriile teme va reuşi să le impună progresiştilor săriţi din barca unui partid de centru stânga în cea a unui partid de centru-dreapta – oameni care i-au fost ostili ani de zile – şi cu ce program electoral vor veni la alegerile din toamnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu